Ne iubim in birou?

9 ore le petrecem la birou, 2 ore le petrecem pe drum spre birou, uneori apucam sa dormim 8 ore, asa ca ne raman 5 ore pe zi pentru nevoile cotidiene. Unde am putea sa integram si o relatie? Oare este loc in cele 9 ore petrecute la birou? Am rugat cativa colegi sa isi spuna parerea:

Din ce in ce mai des din descrierea companiilor nu lipseste sintagma devenita deja clasica: mediu de lucru placut. Legam relatii de prietenie cu colegii, mergem uneori cu ei in concediu, iesim in oras, dar unde tragem linia intre colegialitate, prietenie si... iubire?

Ne plangem adeseori ca ne lipseste timpul, iar numitorul comun al prietenelor single este intrebarea: “Unde sa il cunosc?” La un moment dat epuizezi stocul de prieteni al prietenilor, vrei ceva serios asa ca nu mai cauti in cluburi sau alte reuniuni de gen si te trezesti fara nicio alta optiune. In timp ce aceste ganduri iti dau navala, faci o scurta plimbare prin birou, ridici usor pivirea si il observi pe colegul dragut, entuziast, sociabil, care mai presus de toate impartaseste aceleasi pasiuni ca si tine. L-ai vazut de multe ori pana acum, dar parca abia acum te-ai gandit la posibilitatea de a te intalni cu el si pe alt teritoriu. Sa fie acesta inceputul unei frumoase relatii sau doar sfarsitul?

Avantajele unui astfel de tip de relatie este ca te vei gandi de zece ori inainte de a iesi cu acel coleg. Relatia voastra va deveni cea mai importanta barfa din birou si va trebui sa acceptati ca in cazul vostru viata de cuplu nu include numai doua persoane. Daca lucrati in acelasi departament, e posibil ca promovarile, reusitele si esecurile profesionale sa fie puse pe baza calitatilor si defectelor extraprofesionale. Daca veti forma un cuplu trainic, atunci montonia si rutina pot deveni probleme, datorita timpului foarte mare pe care il petreceti impreuna.

Andra

Am auzit in ultima vreme atatea raspunsuri si scuze care incepeau invariabil cu „As vrea dar n-am timp” incat aproape ca sunt tentata sa ma intreb daca ziua de 24 de ore s-a transformat intr-una mica si meschina de 12-14 ore si alea „puse pe fuga”. Cu toate astea daca ma uit in jur, intregul meu univers abia construit pe baza „noilor coordonate temporale” se da peste cap: terasele, parcurile, cluburile si asa mai departe sunt pline ochi de oameni veseli si relaxati de parca ceasul s-a oprit in loc anume pentru ei. Si atunci, cum sa nu banuiesc ca replicile care motiveaza timid imposibilitatea mentinerii unei vieti sociale de invidiat nu sunt doar...vorbe goale, sarace si aruncate in vant atat cat sa ascunda o apatie ciudata, sora cu lenea.

---