Ne iubim in birou?

Simtul. Simtirea. Sentimentul. Iata un trident care ramasese infipt intre nicaieri si niciunde, cautandu-si originea in nicicand. Intreaga mea esenta interioara simtea, rationa si isi rationaliza propria descompunere iminenta in fata lipsei. Nu mai gaseam sensul, desi cautam unul. Nu mai ma gaseam pe mine...pentru ca e nevoie de doi pentru a forma cuvantul iubire.

Toate acestea au trecut. Au urmat treptat, facultatea, serviciul, responsabilitatile. TIMPUL nu mai este asa cum era odinioara, cand fiecare secunda se scurgea pentru a da nastere alteia, plina de oportunitati. A ramas doar SPATIUL care este umplut, cu sau fara voia noastra, de figurile straine din mijloacele de transport si de colegii de birou. Uneori chimia unui zambet sau a unei vorbe isi face loc timid, iar colegul/colega de birou nu mai sunt doar familia de zi, ci o punte catre interior, catre timpul viitor privit din trecutul caruia ii ducem atat de mult lipsa...

Razvan

Cred ca problema relatiilor la birou este in general privita diferit de cele doua sexe. Pentru ca ma cheama Dan, si nu Dana, nu cred ca o relatie cu colega de birou ar rezista prea mult si asta pentru ca majoritatea barbatilor au nevoie de spatiu. Si cum ai putea avea spatiu daca lucrezi cu prietena toata ziua, iar seara mergi acasa tot cu prietena pentru ca a doua zi s-o iei de la capat? Plus ca asta te impiedica sa mai flirtezi cu colegele de servici...

Un alt dezavantaj este ca ceilalti colegi vor afla probabil diverse chestii personale din cadrul relatiei si asta nu e un aspect prea placut, cel putin punctul meu de vedere. Nu mai zic de o eventuala despartire care s-ar putea lasa cu situatii penibile.

Acesta e punctul de vedere rational. Insa, la nivel emotional lucrurile pot sta si altfel. Depinde in ce masura reusesti sa te stapanesti daca tentatia e suficient de puternica.

Dan

---