Sotul mi-a inselat increderea,se m drogheaza...Sa-mi salvez copilul si pe mine sau sotul?

De la: lilyana_grace, la data 2009-10-20 22:38:28 Nici nu stiu cum sa incep.Ar fi atat de multe de spus!Am niste principii in viata,dar am senzatia de "taedium vitae".Nu m am putere sa fac fata problemelor.Nu m pot.Sper sa-mi citeasca cineva "epistola" si sa-mi fac si eu prietene,sa gasesc un sprijin..Stiu,toti avem probleme si cui sa-i m pese si de problemele altora?
Sunt cu sotul de apr 5 ani,dar se pare ca nici nu stiam langa cine stau.Mi-am dorit un barbat cu care sa ma inteleg,de c sa-mi fie drag.Am fost deschisa ,sincera,corecta cu el,l-am respectat,el un prefacut,..M-a facut sa cred ca ma iubeste,ca ma ajuta pt ca asa simte,ca e alaturi de mine.Lasand modestia la o parte,am niste calitati atat fizice cat si morale.Consider ca am un sistem de valori,ca pot fi inscrisa pe o scara axiologica,ca am o gandire sanatoasa.Sunt obsedata de curatenie,sunt prea corecta,timida chiar(din pacate),apreciez munca,obiectele,mancarea,sunt de casa,fac mancare(buna,zic eu si alte persoane)nu suport ipocrizia,lipsa bunului simt,ii detest pe cei necivilizati,lasi...Simt nevoia sa specific acestea,pt ca,desi pare absurd,nu am incredere in mine,sunt o negativista.
Am o functie respectabila(lucrez in educatie),dar m putin banoasa,sotul are 10 clase si e ospatar.N-a contat pt mine.L-am sprijinit in tot ceea ce a facut si l-am motivat.Si-a propus ca sa evolueze,dar cred ca a ramas refractar.
In urma cu apr 4 ani s-a lasat de fumat(?).Aseara s-a trezit in mine al 7-lea simt,ne-am asezat la masa sinceritatii si i-am zis sa-mi spuna sincer dk m fumeaza.Raspunsul a fost afirmativ.El spune ca ocazional.Am "paralizat",desi stiam,am presimtit.Mi se pare f grav.Eu,cea sincera si corecta,deschisa...!Si,drept urmare,atitudinea lui a fost f nepotrivita,i se parea normal ca mi-a ascuns si ca pe el nu l-ar fi deranjat din partea mea.In loc sa-si ceara scuze...Cata ipocrizie!Dar lucrurile marunte si motivate i se par anormale.Multa lume stia,sora-sa,numai eu nu.Mi-am dat seama ca e m mult de-atat_drogurile!.Mi-a recunoscut in seara aceasta la tel ca fumeaza si iarba.Cica anturajul!Ce prost treb sa fii sa dai vina pe anturaj!
M-a si jignit de cateva ori,chiar si ma-sa si sora-sa,de fata cu el,c au venit din Anglia la noi,unde stam cu chirie,bineinteles.Mi-e si jena sa scriu ce au putut sa-mi auda urechile(imputita,proasta,vai de facultea mea,injuraturi,si de ai mei au zis multe,ca fac ce vreau cu fiu-sau,multe,multe;sora-sa mi-a dat o palma...)Si el a fost socat,cred(nu stiu ce sa m cred,de fapt;nu m exista incredere).Putea m mult sa faca.
Ai mei sunt cu mult bun simt,respect,educati,civilizati,realizati,familie buna.
Sora-sa a facut un copil la 16 ani,consuma f mult alcool,a despartit-o pe ma-sa de tatal sau,au vandut casa si nu s-au ales cu nimic.Copilul a fost crescut de rude prin Moldova.Cand il ia langa ea il injura,il bate,il plaseaza o zi intreaga la tv;e rea si invidioasa,o prefacuta.
Credeam ca sotul e altfel,dar aschia nu sare departe de trunchi.A mintit apr 5 ani.N-a m putut.A recunoscut.Ce personalitate!Mi-a zis ca omul nu se schimba asa usor.De cate ori nu tanjeam dupa dragostea lui,dupa atentie,o mangaiere,iar el imi intorcea spatele,zicea ca are altele m importante-banii.Acum,tot el se simte un Nimic,considera ca ma-sa,ca nu e normal sa faci treburile de femeie,sa-ti ajuti sotia.Parca eu stau toata ziua si nu fac nimic.Cine are copil intelege poate m bine.Tot timpul e nervos,agitat,parca nu m e om.Cate o m ascunde?S-a apucat si de poker cu baietii,cica sa faca bani.II m place sa bea,chiar la volan,iar eu nu suport asa ceva.Venea acasa si dimineata,nu stiam nimic de el,nu stiam de unde sa-l iau,de la morga sau din patul vreuneia?Totusi,cred ca,DEOCAMDATA,nu m-a inselat.Sau sper!!!!!!!
Am crezut ca ma iubeste si m-a convins sa facem si un copil.Acum are 2 ani jum.Doar pe el il am,un COPIL frumos si sanatos,doar pt el m simt ca traiesc.
Acum simt pt sot ura,dispret,dezgust,razbunare,am un gust amar.El e un rebel,un nonconformist(si eu ma credeam,dar nici chiar asa;desi am fost cuminte,I data m-am pupat cu un baiat la 19 ani),e f versat,nu-i plac regulile,e un vitezoman,un impatimit al masinilor,masina e amanta lui.
Ce naiva am fost!Ca sa nu-mi acord un alt calificativ.
De cate ori il luam sa discutam,sa salvam relatia...
Ce pot sa fac?Unde sa ma duc?Pe cine sa salvez?Care e familia mea?Ai mei nu stiu toate acestea.Sa le spun?Ei ma invinovatesc pe mine,nu stiu adevarul,nici eu nu stiam pana acum.Ei ziceau ca sunt eu repezita,ca el munceste...eu imi "iau in nas" atatea.
Stiu,exista si cazuri m grave.Mi-e teama sa nu se ajunga la ce e m rau.Cand ne m certam,il "amenintam" ca bag divort si incerca sa salveze relatia,ultima data a zis el.
Unde e mandria mea?Ce oameni!Nu-mi vine sa cred ca mi se intampla mie.Si ma consideram o norocoasa,o fericita,ca formam o familie perfecta.
Ce pot sa m fac eu?Ce se m poate salva?Poate ma judecati pt alegerea facuta...
El e un barbat tanar si frumos.Eu sunt m mare decat el cu 5 ani(?!),dar,din fericire,deocamdata,nu-mi arat varsta.Visam ca o sa fiu o printesa,dar visele s-au spulberat.Cum sa imbatranim(frumos si demn)impreuna?Sau sa intinerim spiritual?In loc sa ne bucuram de viata....c e atat de scurta!Parca acele momente frumoase nici nu m au valoare.Omul tine minte m mult Raul.
Trist.............
Va multumesc!

De la: lilyana_grace, la data 2009-10-29 17:01:32Ce greu este!
Cu cata disperare asteptam un raspuns!Nu credeam ca-mi va citi cineva mesajul.Va multumesc din suflet!
Nici nu ma pot opri din plans.Bine ca doarme copilul.
Ma asteptam la astfel de reactii.Si prima mea reactie a fost aceeasi.Dar,in singuratatea mea,am mai reflectat.Eram asa de suparata!!!Si inca nu am uitat.Nu stiu de unde am atata curaj sa lupt,cum de am gasit "intelepciune".Nu vreau sa ma scuz sau sa scuz.Scriu ceea ce simt.
A fost si o lupta de orgolii,el fiind intotdeauna(pana acum) cel care ceda(in chestiuni,poate,minore).Acum,desi a gresit,eu am cedat,n-am mai putut.Am cedat pt ca mi-am dorit sa aflu ce s-a intamplat,pt ca mi-am dorit sa-l ajut si,in acelasi timp sa ne salvam,pt ca ....
Este un tata f bun,nu ca sora-sa.Tot el se dedica si copilului surorii(e adevarat,f rar,pt ca sta la rude,in Moldova),pana cand am pus piciorul in prag.De ex,de ziua nepotului,ma-sa a baut,a iesit cu iubitul la plimbare,s-a dus in club,iar copilul a venit la sotul meu sa-l scoata si pe el la leagane,in fata blocului,dar eu i-am explicat ca nu poate,sa-i zica mamei lui sau bunicii.Stiu,e copil...Nu sunt rea,dar eu si copilul meu aveam nevoie de el si cred ca nu e corect,trebuie sa stabilesti niste limite,sora-sa si ma-sa au niste figuri,nu stiau sa vorbeasca si sa se comporte cu mine sau nu vor ,ma tratau pe mine,pe copil si pe ai mei cu superioritate,direct sau indirect,pe mine nu ma ajutau,nu am pe nimeni in Bucuresti.Iar acum cu atat mai mult.Si ma doare ca sotul nu prea realizeaza.Nu am nimic cu nimeni,dar trebuie sa fii vertical.
A fost un sot atent,grijuliu,care nu-si dorea sa ma supere cu ceva(si pe nimeni),care ma ajuta mereu,care ma respecta,care imi facea masaj si o ora cand eram graviduta(asa dorea el)....Eram un cuplu perfect,dar in care isi mai baga coada altcineva.Prea frumos!
El a muncit de mic,drept rezultat are,de-acum,varice,dar nu se vaieta niciodata.A muncit din greu.Meseria lui este destul de grea,atat fizic,cat si psihic.Stiu,fiecare meserie cu greutatile si satisfactiile ei.Dar el se mira ce sa munceasca si in timpul acela scurt pe care il are liber(masini,transporturi,...).El nu mai stie ce este acela somn(si 3-4 ore pe noapte).Nu mai stie ce este relaxarea,sau sa vada un film,chiar se mai neglijeaza.Nici sa-si incarce telefonul nu mai avea grija.De fapt,ramasese fara incarcator(nu mai era bun) si-l incarca la munca atunci cand venea colegul cu incarcatorul care se potrivea la al lui,drept urmare,de multe ori nu ne gaseam la telefon.
Am reusit sa am o discutie f serioasa,lasand orgoliul la o parte.Anturaj,probleme financiare,stres,viata grea,..si a cazut in capcana lor.Mi-a spus ca de vreo 2-3 luni s-a apucat din nou de fumat.Nu fumeaza zilnic.De fata cu mine sau cand e acasa nu fumeaza,poate de aceea mai e agitat.Mi-a zis ca a fumat marijuana de f putine ori,ca nu e dependent si ca nu a dat bani.Greu de crezut,dar posibil.
M-as simti lasa dk as pleca de langa el,ca nu mai acord o sansa,prima,singura.M-as simti o lasa dk as ramane langa el si nu mai avem o sansa.
Poate exagerez,dar dk e inconjurat de non-valori,e posibil sa traiasca in alta lume?Ajungi sa fii ca ei.Cate persoane("mari" sau mai putin mari)nu au cazut in patima alcoolului,drogurilor,..si mult mai grav?Dar,cum i-am spus si lui,ce ai in suflet si in minte nimeni nu-ti poate lua.Poti sa gandesti si singur,nu cu creierul altcuiva.Mi-e teama de slabiciuni,sa nu se lase manipulat.Nu a promis ca se va lasa de fumat,dar a promis ca va incerca,a mai reusit sa se lase 4 ani.El cheltuie pe tigari in jur de 8 lei la 2 zile,drept urmare,am stabilit ca eu si copilul va trebui sa primim aceiasi bani in pusculita.A fost de acord.
Cred ca e imp ca si-a recunoscut greselile,eu,sincer,neavand nicio dovada,ca face eforturi sa fie bine,constientizeaza,ca-si doreste sa fie smuls din acest mediu,anturaj,mi-a zis sa plecam din Bucuresti,sa ne mutam la ai mei sau undeva la munte.A fost de acord si sa mergem la consiliere sau la psiholog.Dar e f scump,iar la locul de munca,unde avem consilier, nu risc.Poate ne ajutati in aceasta privinta.
Ce sa mai cred?Imi ramane speranta.
Face eforturi sa fie bine.M-a dus la film si la restaurant,eu nestiind ce are de gand.A fost frumos.Imi vorbeste frumos si-mi scrie mesaje frumoase,ca inainte.Flori,..Imi place.Dar nu pot sterge cu buretele.Dk pe viitor recidiveaza?In alte situatii cum reactioneaza?La serviciu ce face?Se va lasa de fumat?Va mai fuma vreodata IARBA?As vrea sa ne stranga la piept icoana sa-i fim,nu mama si sora,cum am impresia cateodata!
As dori sa pot da timpul inapoi si sa ramana suspendat.
Recunosc,si eu il cicaleam(nu avem casa,ai lui sunt pe o alta coordonata),dar consideram ca putem discuta orice....
Se simte si f comlexat,dpv intelectual,desi e f inteligent si talentat,cum i-am si spus.
Poate ca nu mai avea timp decat pt o "oglinda",cea de Sisif!A meritat oare sa sparga toate celelalte oglinzi?Cat de greu e cu adevarat sa fii!
Ii spuneam ca nu-mi doresc pt noi decat sanatate si intelegere,pe el,ca o imbratisare de-a lui e ca o doctorie pt mine,ca numai astfel putem reusi in viata asta plina de mistere.Imi respect sotul,dar consider ca suntem egali,nu-mi doresc un barbat de care sa-mi bat joc(cum suna!),dar nici el.
Stiu,nimeni nu e perfect.Dar cred ca nimic nu justifica minciuna,...
Imi doresc sa fie ca inainte.Imi doresc,dk trebuie,sa mi-l apropii.Imi doresc sa-mi salvez casnicia.Intr-o casnicie treci si prin bune si prin rele,iar dk cei dragi nu te ajuta,e pacat,te pierzi.Ce sa fac?De unde stiu ca va fi bine?Voi mai putea avea incredere in el?Imi doresc sa avem putere fizica,psihica si morala sa trecem peste greutati.Imi doresc sa ne regasim,sa alegem calea dreapta.El mereu imi spune.Dk vorbeste asa ca sa nu ne piarda.SAu poate chiar crede.
Ce ne va salva?Un miracol?Sa credem in noi,in puterea dragostei?Poate renaste totul,precum pasarea phoenix,din propria-i cenusa!Ramane speranta!
Ce visatoare sunt,nu?
Poate ce scriu e cu mult diferit de data trecuta.Depinde de starea de spirit.Nu stiu ce sa mai cred.Va rog sa-mi spuneti voi.Ma las manipulata?Sunt oarba?Gresesc?Cine e de vina?Intrebari retorice,la care poate nimeni nu stie raspunsul.
Pt mine,familia e cea mai importanta.
Astept raspunsuri din partea voastra,dk se poate...........Imi pare rau,iar am scris o "molima",n-am putut fi succinta.Sper ca ma intelegeti.

De la: mihaelaonu, la data 2011-01-29 10:53:49

De la: lilyana_grace, la data 2009-10-29 17:01:32Ce greu este!
Cu cata disperare asteptam un raspuns!Nu credeam ca-mi va citi cineva mesajul.Va multumesc din suflet!
Nici nu ma pot opri din plans.Bine ca doarme copilul.
Ma asteptam la astfel de reactii.Si prima mea reactie a fost aceeasi.Dar,in singuratatea mea,am mai reflectat.Eram asa de suparata!!!Si inca nu am uitat.Nu stiu de unde am atata curaj sa lupt,cum de am gasit "intelepciune".Nu vreau sa ma scuz sau sa scuz.Scriu ceea ce simt.
A fost si o lupta de orgolii,el fiind intotdeauna(pana acum) cel care ceda(in chestiuni,poate,minore).Acum,desi a gresit,eu am cedat,n-am mai putut.Am cedat pt ca mi-am dorit sa aflu ce s-a intamplat,pt ca mi-am dorit sa-l ajut si,in acelasi timp sa ne salvam,pt ca ....
Este un tata f bun,nu ca sora-sa.Tot el se dedica si copilului surorii(e adevarat,f rar,pt ca sta la rude,in Moldova),pana cand am pus piciorul in prag.De ex,de ziua nepotului,ma-sa a baut,a iesit cu iubitul la plimbare,s-a dus in club,iar copilul a venit la sotul meu sa-l scoata si pe el la leagane,in fata blocului,dar eu i-am explicat ca nu poate,sa-i zica mamei lui sau bunicii.Stiu,e copil...Nu sunt rea,dar eu si copilul meu aveam nevoie de el si cred ca nu e corect,trebuie sa stabilesti niste limite,sora-sa si ma-sa au niste figuri,nu stiau sa vorbeasca si sa se comporte cu mine sau nu vor ,ma tratau pe mine,pe copil si pe ai mei cu superioritate,direct sau indirect,pe mine nu ma ajutau,nu am pe nimeni in Bucuresti.Iar acum cu atat mai mult.Si ma doare ca sotul nu prea realizeaza.Nu am nimic cu nimeni,dar trebuie sa fii vertical.
A fost un sot atent,grijuliu,care nu-si dorea sa ma supere cu ceva(si pe nimeni),care ma ajuta mereu,care ma respecta,care imi facea masaj si o ora cand eram graviduta(asa dorea el)....Eram un cuplu perfect,dar in care isi mai baga coada altcineva.Prea frumos!
El a muncit de mic,drept rezultat are,de-acum,varice,dar nu se vaieta niciodata.A muncit din greu.Meseria lui este destul de grea,atat fizic,cat si psihic.Stiu,fiecare meserie cu greutatile si satisfactiile ei.Dar el se mira ce sa munceasca si in timpul acela scurt pe care il are liber(masini,transporturi,...).El nu mai stie ce este acela somn(si 3-4 ore pe noapte).Nu mai stie ce este relaxarea,sau sa vada un film,chiar se mai neglijeaza.Nici sa-si incarce telefonul nu mai avea grija.De fapt,ramasese fara incarcator(nu mai era bun) si-l incarca la munca atunci cand venea colegul cu incarcatorul care se potrivea la al lui,drept urmare,de multe ori nu ne gaseam la telefon.
Am reusit sa am o discutie f serioasa,lasand orgoliul la o parte.Anturaj,probleme financiare,stres,viata grea,..si a cazut in capcana lor.Mi-a spus ca de vreo 2-3 luni s-a apucat din nou de fumat.Nu fumeaza zilnic.De fata cu mine sau cand e acasa nu fumeaza,poate de aceea mai e agitat.Mi-a zis ca a fumat marijuana de f putine ori,ca nu e dependent si ca nu a dat bani.Greu de crezut,dar posibil.
M-as simti lasa dk as pleca de langa el,ca nu mai acord o sansa,prima,singura.M-as simti o lasa dk as ramane langa el si nu mai avem o sansa.
Poate exagerez,dar dk e inconjurat de non-valori,e posibil sa traiasca in alta lume?Ajungi sa fii ca ei.Cate persoane("mari" sau mai putin mari)nu au cazut in patima alcoolului,drogurilor,..si mult mai grav?Dar,cum i-am spus si lui,ce ai in suflet si in minte nimeni nu-ti poate lua.Poti sa gandesti si singur,nu cu creierul altcuiva.Mi-e teama de slabiciuni,sa nu se lase manipulat.Nu a promis ca se va lasa de fumat,dar a promis ca va incerca,a mai reusit sa se lase 4 ani.El cheltuie pe tigari in jur de 8 lei la 2 zile,drept urmare,am stabilit ca eu si copilul va trebui sa primim aceiasi bani in pusculita.A fost de acord.
Cred ca e imp ca si-a recunoscut greselile,eu,sincer,neavand nicio dovada,ca face eforturi sa fie bine,constientizeaza,ca-si doreste sa fie smuls din acest mediu,anturaj,mi-a zis sa plecam din Bucuresti,sa ne mutam la ai mei sau undeva la munte.A fost de acord si sa mergem la consiliere sau la psiholog.Dar e f scump,iar la locul de munca,unde avem consilier, nu risc.Poate ne ajutati in aceasta privinta.
Ce sa mai cred?Imi ramane speranta.
Face eforturi sa fie bine.M-a dus la film si la restaurant,eu nestiind ce are de gand.A fost frumos.Imi vorbeste frumos si-mi scrie mesaje frumoase,ca inainte.Flori,..Imi place.Dar nu pot sterge cu buretele.Dk pe viitor recidiveaza?In alte situatii cum reactioneaza?La serviciu ce face?Se va lasa de fumat?Va mai fuma vreodata IARBA?As vrea sa ne stranga la piept icoana sa-i fim,nu mama si sora,cum am impresia cateodata!
As dori sa pot da timpul inapoi si sa ramana suspendat.
Recunosc,si eu il cicaleam(nu avem casa,ai lui sunt pe o alta coordonata),dar consideram ca putem discuta orice....
Se simte si f comlexat,dpv intelectual,desi e f inteligent si talentat,cum i-am si spus.
Poate ca nu mai avea timp decat pt o "oglinda",cea de Sisif!A meritat oare sa sparga toate celelalte oglinzi?Cat de greu e cu adevarat sa fii!
Ii spuneam ca nu-mi doresc pt noi decat sanatate si intelegere,pe el,ca o imbratisare de-a lui e ca o doctorie pt mine,ca numai astfel putem reusi in viata asta plina de mistere.Imi respect sotul,dar consider ca suntem egali,nu-mi doresc un barbat de care sa-mi bat joc(cum suna!),dar nici el.
Stiu,nimeni nu e perfect.Dar cred ca nimic nu justifica minciuna,...
Imi doresc sa fie ca inainte.Imi doresc,dk trebuie,sa mi-l apropii.Imi doresc sa-mi salvez casnicia.Intr-o casnicie treci si prin bune si prin rele,iar dk cei dragi nu te ajuta,e pacat,te pierzi.Ce sa fac?De unde stiu ca va fi bine?Voi mai putea avea incredere in el?Imi doresc sa avem putere fizica,psihica si morala sa trecem peste greutati.Imi doresc sa ne regasim,sa alegem calea dreapta.El mereu imi spune.Dk vorbeste asa ca sa nu ne piarda.SAu poate chiar crede.
Ce ne va salva?Un miracol?Sa credem in noi,in puterea dragostei?Poate renaste totul,precum pasarea phoenix,din propria-i cenusa!Ramane speranta!
Ce visatoare sunt,nu?
Poate ce scriu e cu mult diferit de data trecuta.Depinde de starea de spirit.Nu stiu ce sa mai cred.Va rog sa-mi spuneti voi.Ma las manipulata?Sunt oarba?Gresesc?Cine e de vina?Intrebari retorice,la care poate nimeni nu stie raspunsul.
Pt mine,familia e cea mai importanta.
Astept raspunsuri din partea voastra,dk se poate...........Imi pare rau,iar am scris o "molima",n-am putut fi succinta.Sper ca ma intelegeti.

De la: mihaelaonu, la data 2011-01-29 10:53:49

De la: lilyana_grace, la data 2009-10-29 17:01:32Ce greu este!
Cu cata disperare asteptam un raspuns!Nu credeam ca-mi va citi cineva mesajul.Va multumesc din suflet!
Nici nu ma pot opri din plans.Bine ca doarme copilul.
Ma asteptam la astfel de reactii.Si prima mea reactie a fost aceeasi.Dar,in singuratatea mea,am mai reflectat.Eram asa de suparata!!!Si inca nu am uitat.Nu stiu de unde am atata curaj sa lupt,cum de am gasit "intelepciune".Nu vreau sa ma scuz sau sa scuz.Scriu ceea ce simt.
A fost si o lupta de orgolii,el fiind intotdeauna(pana acum) cel care ceda(in chestiuni,poate,minore).Acum,desi a gresit,eu am cedat,n-am mai putut.Am cedat pt ca mi-am dorit sa aflu ce s-a intamplat,pt ca mi-am dorit sa-l ajut si,in acelasi timp sa ne salvam,pt ca ....
Este un tata f bun,nu ca sora-sa.Tot el se dedica si copilului surorii(e adevarat,f rar,pt ca sta la rude,in Moldova),pana cand am pus piciorul in prag.De ex,de ziua nepotului,ma-sa a baut,a iesit cu iubitul la plimbare,s-a dus in club,iar copilul a venit la sotul meu sa-l scoata si pe el la leagane,in fata blocului,dar eu i-am explicat ca nu poate,sa-i zica mamei lui sau bunicii.Stiu,e copil...Nu sunt rea,dar eu si copilul meu aveam nevoie de el si cred ca nu e corect,trebuie sa stabilesti niste limite,sora-sa si ma-sa au niste figuri,nu stiau sa vorbeasca si sa se comporte cu mine sau nu vor ,ma tratau pe mine,pe copil si pe ai mei cu superioritate,direct sau indirect,pe mine nu ma ajutau,nu am pe nimeni in Bucuresti.Iar acum cu atat mai mult.Si ma doare ca sotul nu prea realizeaza.Nu am nimic cu nimeni,dar trebuie sa fii vertical.
A fost un sot atent,grijuliu,care nu-si dorea sa ma supere cu ceva(si pe nimeni),care ma ajuta mereu,care ma respecta,care imi facea masaj si o ora cand eram graviduta(asa dorea el)....Eram un cuplu perfect,dar in care isi mai baga coada altcineva.Prea frumos!
El a muncit de mic,drept rezultat are,de-acum,varice,dar nu se vaieta niciodata.A muncit din greu.Meseria lui este destul de grea,atat fizic,cat si psihic.Stiu,fiecare meserie cu greutatile si satisfactiile ei.Dar el se mira ce sa munceasca si in timpul acela scurt pe care il are liber(masini,transporturi,...).El nu mai stie ce este acela somn(si 3-4 ore pe noapte).Nu mai stie ce este relaxarea,sau sa vada un film,chiar se mai neglijeaza.Nici sa-si incarce telefonul nu mai avea grija.De fapt,ramasese fara incarcator(nu mai era bun) si-l incarca la munca atunci cand venea colegul cu incarcatorul care se potrivea la al lui,drept urmare,de multe ori nu ne gaseam la telefon.
Am reusit sa am o discutie f serioasa,lasand orgoliul la o parte.Anturaj,probleme financiare,stres,viata grea,..si a cazut in capcana lor.Mi-a spus ca de vreo 2-3 luni s-a apucat din nou de fumat.Nu fumeaza zilnic.De fata cu mine sau cand e acasa nu fumeaza,poate de aceea mai e agitat.Mi-a zis ca a fumat marijuana de f putine ori,ca nu e dependent si ca nu a dat bani.Greu de crezut,dar posibil.
M-as simti lasa dk as pleca de langa el,ca nu mai acord o sansa,prima,singura.M-as simti o lasa dk as ramane langa el si nu mai avem o sansa.
Poate exagerez,dar dk e inconjurat de non-valori,e posibil sa traiasca in alta lume?Ajungi sa fii ca ei.Cate persoane("mari" sau mai putin mari)nu au cazut in patima alcoolului,drogurilor,..si mult mai grav?Dar,cum i-am spus si lui,ce ai in suflet si in minte nimeni nu-ti poate lua.Poti sa gandesti si singur,nu cu creierul altcuiva.Mi-e teama de slabiciuni,sa nu se lase manipulat.Nu a promis ca se va lasa de fumat,dar a promis ca va incerca,a mai reusit sa se lase 4 ani.El cheltuie pe tigari in jur de 8 lei la 2 zile,drept urmare,am stabilit ca eu si copilul va trebui sa primim aceiasi bani in pusculita.A fost de acord.
Cred ca e imp ca si-a recunoscut greselile,eu,sincer,neavand nicio dovada,ca face eforturi sa fie bine,constientizeaza,ca-si doreste sa fie smuls din acest mediu,anturaj,mi-a zis sa plecam din Bucuresti,sa ne mutam la ai mei sau undeva la munte.A fost de acord si sa mergem la consiliere sau la psiholog.Dar e f scump,iar la locul de munca,unde avem consilier, nu risc.Poate ne ajutati in aceasta privinta.
Ce sa mai cred?Imi ramane speranta.
Face eforturi sa fie bine.M-a dus la film si la restaurant,eu nestiind ce are de gand.A fost frumos.Imi vorbeste frumos si-mi scrie mesaje frumoase,ca inainte.Flori,..Imi place.Dar nu pot sterge cu buretele.Dk pe viitor recidiveaza?In alte situatii cum reactioneaza?La serviciu ce face?Se va lasa de fumat?Va mai fuma vreodata IARBA?As vrea sa ne stranga la piept icoana sa-i fim,nu mama si sora,cum am impresia cateodata!
As dori sa pot da timpul inapoi si sa ramana suspendat.
Recunosc,si eu il cicaleam(nu avem casa,ai lui sunt pe o alta coordonata),dar consideram ca putem discuta orice....
Se simte si f comlexat,dpv intelectual,desi e f inteligent si talentat,cum i-am si spus.
Poate ca nu mai avea timp decat pt o "oglinda",cea de Sisif!A meritat oare sa sparga toate celelalte oglinzi?Cat de greu e cu adevarat sa fii!
Ii spuneam ca nu-mi doresc pt noi decat sanatate si intelegere,pe el,ca o imbratisare de-a lui e ca o doctorie pt mine,ca numai astfel putem reusi in viata asta plina de mistere.Imi respect sotul,dar consider ca suntem egali,nu-mi doresc un barbat de care sa-mi bat joc(cum suna!),dar nici el.
Stiu,nimeni nu e perfect.Dar cred ca nimic nu justifica minciuna,...
Imi doresc sa fie ca inainte.Imi doresc,dk trebuie,sa mi-l apropii.Imi doresc sa-mi salvez casnicia.Intr-o casnicie treci si prin bune si prin rele,iar dk cei dragi nu te ajuta,e pacat,te pierzi.Ce sa fac?De unde stiu ca va fi bine?Voi mai putea avea incredere in el?Imi doresc sa avem putere fizica,psihica si morala sa trecem peste greutati.Imi doresc sa ne regasim,sa alegem calea dreapta.El mereu imi spune.Dk vorbeste asa ca sa nu ne piarda.SAu poate chiar crede.
Ce ne va salva?Un miracol?Sa credem in noi,in puterea dragostei?Poate renaste totul,precum pasarea phoenix,din propria-i cenusa!Ramane speranta!
Ce visatoare sunt,nu?
Poate ce scriu e cu mult diferit de data trecuta.Depinde de starea de spirit.Nu stiu ce sa mai cred.Va rog sa-mi spuneti voi.Ma las manipulata?Sunt oarba?Gresesc?Cine e de vina?Intrebari retorice,la care poate nimeni nu stie raspunsul.
Pt mine,familia e cea mai importanta.
Astept raspunsuri din partea voastra,dk se poate...........Imi pare rau,iar am scris o "molima",n-am putut fi succinta.Sper ca ma intelegeti.