In urma cu un an reincercam, dupa ani multi de renuntare, sa ii scriu Mosului o scrisoare. Am descoperit astfel cat de important este sa iti rostesti cu voce tare ori sa scrii dorintele pe care le ai. Pe langa faptul ca, recunosc, oricat de naiv ar suna, ca eu inca mai cred in Mos Craciun, am inteles ca a-i lasa pe ceilalti sa afle ce iti doresti este, de cele mai multe ori, primul pas spre indeplinirea visurilor.

Anul trecut cea mai mare dorinta a mea este sa ma regasesc in bratele celui iubit. Imi doream ca printr-o minune sa ii recastig iubirea... iar. Dorinta mi-a fost indeplinita. Iubitul meu a redevenit al meu. Poate ca as fi fost cu mult mai norocoasa atunci daca nu s-ar fi intors. Sau poate ca asa trebuia sa fie. Un lucru este cert: dorinta mea, arzatoare pe atunci, mi-a fost indeplinita.

Craciunul acesta, poate mai invatata decat in urma cu un an, sau macar mai “patita”, imi doresc, cred eu, ceea ce trebuie: vreau din tot sufletul sa intalnesc fericirea. N-as sti sa spun daca aceasta fericire se traduce prin dragoste, ori pur si simplu prin liniste. Stiu sigur ca acestora doua le lipseste un ingredient magic pe care nu il cunosc. Sper doar ca Mosul sa stie mai bine... sper ca el, spre deosebire de mine, va sti sa gaseasca fericirea si sa mi-o lase sub brad. Eu una stiu sigur ca iubirea nu-i suficienta pentru a zambi fara motiv. Iar linistea te poate plictisi intr-atat incat sa faci gesturi necugetate pe care mai apoi sa le regreti o viata.

Imi mai doresc acelasi lucru pentru cei dragi si pentru fiecare dintre voi. Sper ca in anul ce va urma sa nu mai povestim de iubiri destramate si suflete indoliate. Imi doresc ca pana la urmatorul Craciun sa fim toate, absolut toate, fericite. Restul va veni cu siguranta de la sine.

Craciun fericit!
Toate editorialele Kudika »