Scrisoarea unei doamne de 60 de ani catre o fiinta tanara

Acest text a devenit viral pe internet; sursa este inca necunoscuta.

Zilele trecute, cineva, o fiinta tanara m-a intrebat cum e sa fiu batrana. Recunosc ca m -am pierdut putin cu firea, deoarece eu nu ma consideram a fi batrana. Vazandu-mi reactia, persoana s-a zapacit, de aceea i-am spus ca intrebarea ei este interesanta, ca ma voi gandi la ea si ca in curand ii voi raspunde.

„Am decis ca batranetea este un dar. Cred ca pentru prima data pot spune ca astazi sunt persoana pe care mi-o doream, candva, sa fiu.Bineinteles ca nu e vorba despre corpul meu! Uneori acest corp ma lasa disperata – riduri, pungi sub ochi, pete pe piele, fund lasat...Adesea ma socheaza batranica ce s-a mutat in oglinda mea, insa nu obisnuiesc sa-mi fac mult timp griji pe seama acestei cauze, si nelinistile imi trec repede.Cu cat imbatranesc, devin mai ingaduitoare cu mine, mai putin critica.Am devenit prietenul meu. Nu-mi fac reprosuri pentru ca am mancat cu un biscuit mai mult, pentru ca nu mi-am strans patul, pentru ca mi-am cumparat aceasta soparla de ciment prosteasca, de care nu am deloc nevoie, dar care ofera gradinii mele un aer... avangardist.

Am dreptul sa mananc uneori prea mult, sa nu strang dupa mine, sa fiu chiar extravaganta. Am fost martora la cum prea multi prieteni au parasit aceasta lume prea devreme, inainte sa inteleaga, inainte sa incerce marea libertate ce o ofera batranetea. Cine si ce treaba are daca citesc pana la patru dimineata si dorm pana la amiaza?

Dansez cu mine insami, ascultand melodii minunate, si, daca-mi vine sa plang pe seama iubirii plecate, ce sa-i fac, plang... Daca vreau, ma voi scufunda in valul oceanului, in ciuda privirilor pline de compatimire din partea fiintelor tinere, imbracate (dezbracate?) in bikini. Si ele vor imbatrani.

Uneori sunt uituca, ce-i drept. Dar, ma rog, nu toate in viata merita memorate, iar despre ceea ce conteaza cu adevarat imi voi aduce aminte la sigur. Desigur, in toti acesti ani, inima mi-a fost franta nu o singura data. Cum poate sa nu ti se franga inima, daca ti-ai pierdut iubitul, sau cand copilul sufera, sau chiar cand o masina iti loveste pe cineva drag (fie si un caine)?

Insa inimile incercate sunt si izvorul puterii noastre, al intelegerii, al compasiunii. Inima ce nu a fost franta niciodata, e sterila si curata, nu va cunoaste niciodata bucuriile imperfectiunii. Soarta este binevoitoare cu mine, dandu-mi sa traiesc pana la peri suri, pana cand rasul meu tanar s-a intiparit pe vecie in brazde adanci pe fata.

Inchipuie-ti cati oameni n-au ras niciodata, cati au murit inainte ca parul sa li se acopere cu bruma? Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer. Pe masura ce imbatranesti, e tot mai usor sa fii sincer. Duci grija parerii altora tot mai putin. Nu mai am dubii si rezerve in privinta mea. Am castigat chiar dreptul sa gresesc.Asadar, raspunzand intrebarii tale, pot spune: imi place sa fiu batrana. Batranetea m-a eliberat...Atat cat sunt aici, nu voi pierde timp facandu-mi griji pentru ce a putut sa se intample, pentru ce nu s-a intamplat, nu-mi voi face griji in legatura cu ceea ce se mai poate intampla... si voi manca desert in fiecare zi.”

material preluat de pe Linkedin.

foto prima pagina: AJP, Shutterstock