INTERVIU Superputerea Alinei Teianu-Cocioran, actriță a Teatrului Țăndărică. Transformarea în cele mai îndrăgite personaje

Alina Teianu-Cocioran, actriță a Teatrului Țăndărică, reușește să aducă zâmbete pe fețele copiilor cu ajutorul unei superputeri. Alina se poate transforma în orice personaj îndrăgit de copii și îi poate proiecta, astfel, direct în Universul desenelor animate.

De-a lungul timpului, Alina s-a transformat în Zâna cea Bună, în Albă-ca-Zăpada, în Prințesa Dullybelly și chiar în Spiridușul Tamnesam. De asemenea, aceasta este și vocea din spatele multor personaje îndrăgite, precum Peppa, Bubbles, Oița din Doctorița Plușica sau Skye din Patrula Cățelușilor”.

Acum, Alina este Prințesa Clopoțica în cadrul proiectului Clopoțelul Magic, care aduce cântece și episoade educative pentru copii, pe YouTube, prin intermediul emisiunii „Învățăm cu Clopoțica”.

Alina a vorbit, în cadrul unui interviu, despre cum a ajuns să fie actriță, despre munca artistică pe care o face pentru copii, cât și despre proiectul Clopoțelul Magic, început în acest an.

Retail jobs

Actrița Teatrului Țăndărică a povestit că iubește copiii, iar acest lucru se vede prin fiecare personaj pe care îl interpretează. Îi consideră cel mai sincer public, dar și cel mai exigent, iar fiecare zâmbet și fiecare îmbrățișare se transformă într-o sursă inepuizabilă de energie.

Mai jos, redăm interviul integral:

Activezi ca actriță din 2008. De ce ai ales actoria?

Încă din timpul liceului mi-a plăcut să iau parte la diverse evenimente, prezentând sau interpretând o poezie, un monolog. Am jucat chiar și în limba franceză, având norocul de dascăli dedicați, pasionați de artă și cu o vastă cultură, ce mi-au insuflat această pasiune. În clasa a X-a am venit în excursie «la capitală», pentru a viziona la Teatrul Național spectacolul «Take, Ianke și Cadâr», în interpretarea marilor actori Radu Beligan, Gheorghe Dinică și Marin Moraru. După reprezentație, am mers cu flori în culise. Maestrul Beligan s-a uitat lung la mine și a rostit cuvintele ce mi-au hotărât viitorul: «Tu o să ajungi artistă!».

Un Capricorn ambițios nu renunță cu una, cu două. Dacă mi-am propus asta, așa a fost. Chiar dacă a fost nevoie să dau de trei ori consecutiv admitere la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică «I.L. Caragiale».

Între timp, am urmat un an cursurile Facultății de Geografie, din cadrul Universității București, următorul an am lucrat «la birou», unde implementam un soft în limba franceză, dar în pauze mergeam la Radio Total și înregistram spoturi, iar în weekend fugeam în orașul natal, unde realizam trei emisiuni la radio. Visul meu era să ajung pe scenă, orice ar fi fost.

Există în familia ta o dragoste recunoscută pentru actorie, în general, și teatru, în particular? Este această pasiune a ta o moștenire de familie?

Mama mea participa la «Brigada artistică», așa cum era atunci, cu Maia, bunica din partea tatălui, îmi puneam bigudiuri, mască de castravete de pe la 2 ani și ne jucam «de-a ceaiul», mătușa din partea mamei, «mama Oana», mă învăța strofe din «Luceafărul», bunicul din partea tatălui mi-a transmis dragostea pentru lectură, în timp ce plecam pe munte cu câte o carte în rucsac, bunica din partea mamei mi-a povestit adesea de prietena ei din copilărie, Liliana, care a plecat la București, dintr-un sat ialomițean, să se facă actriță, bunicul din partea mamei avea un umor neaoș, iar mai actor decât tatăl meu, care e o figură la petreceri, mai rar.

Probabil a fost moștenire de familie, da. Chiar dacă niciunul nu a fost actor cu acte în regulă, cum sunt eu din 2008, când am dat concurs la Teatrul de Animație Țăndărică, le datorez ce sunt eu acum.

Pe lângă activitatea pe care o ai la Teatrul Țăndărică, realizezi și dublaje pentru desene animate și filme pentru Disney și Nickelodeon. Povestește-ne puțin despre această parte a vieții tale, cea legată de dublaje și, în fond, munca pe care o faci pentru copii.

Așa este, de când am intrat în lumea aceasta, am avut marea șansă de a fi la locul potrivit, în momentul potrivit. De aici și multele colaborări pe care le am și le-am avut de-a lungul anilor. Dublez de vreo 13 ani și îmi place mult această ramură, fiindcă mă pot juca foarte mult cu vocea mea.

În facultate am descoperit că pot face tot felul de voci, iar apoi, cu ajutorul regizorilor de dublaj, am fost distribuită în diverse roluri. De la Oița din «Doctorița Plușica», Skye din «Patrula Cățelușilor», Shimmer, Peppa, Bubbles din «Fetițele Powerpuff», Mel din «Arcane», Limonadă din «Cei șase super eroi», până la Pisi din «Prietenii Cățeluși» sau Ashoka din «Star wars: Războiul clonelor». Așa am învățat să și cânt, tot exersând. Folosindu-mă de voce, pot interpreta tot felul de personaje, mici și mari, de la oițe, căței, până la trenuri, vrăjitoare, insecte, pești și câte și mai câte.

De ce preponderent dublaje la desene și nu voice over pentru reclame (deși au existat câteva, numărul dublajelor pentru desene este mai mare), de exemplu?

Probabil pentru că nu am insistat și pe partea aceasta, a reclamelor. Având destul de multe colaborări, încerc să mă împart. Însă de câte ori am aflat de câte un casting sau mi s-a cerut o probă de voce, am răspuns afirmativ.

Ai fost întruchiparea multor personaje pentru copii, de la Zâna cea Bună la Albă-ca-Zăpada și Prințesa Dullybelly. Mai mult, ești vocea pe care copiii au auzit-o la Itsy Bitsy ca Spiridușul Tamnesam sau Zâna Balerina de la Radio România Junior, iar acum ești Prințesa Clopoțica în cadrul proiectului Clopoțelul Magic. Ești un întreg Univers dedicat copiilor. De ce îți îndrepți atât de multă energie către această zonă artistică?

Cumva, așa s-au așezat lucrurile. Primul meu loc de muncă a fost la postul de radio din orașul natal, Radio Campus Urziceni, unde realizam o emisiune pentru copii. Aveam 20 de ani. Apoi, fiind admisă la UNATC, la secția «Arta actorului mântuitor», eram înconjurată de păpuși și marionete și au început evenimentele cu și pentru copii. Am luat concursul la teatru, lucram și la Itsy Bitsy, totul era dedicat copiilor.

Ei reprezintă cel mai sincer public, dar și cel mai exigent. Nu ai cum să îi păcălești. Simt imediat dacă ești sau nu în barca lor. Iubesc mult copiii și se simte asta, de fiecare dată când interacționez cu ei. Nu o spun doar eu, dovadă stau îmbrățișările lor și invitațiile de a ne întâlni și cu alte ocazii.

Care este povestea Prințesei Clopoțica?

Clopoțica nu este foarte departe de Alina. Împreună cu prietena și colega mea foarte talentată, de la Teatrul de Animaţie Țăndărică, Cristina Țane, cea care semnează scenariile emisiunii «Învățăm cu Clopoțica», am încercat să creăm un personaj cât mai uman cu putință.

Este veselă, jucăușă, uneori aiurită, zăpăcită, pasionată de lectură (ca mine), de sport (idem), de călătorii (dublu idem), mamă (le spun copiilor că am și eu doi năzdravani acasă), de aici și sfaturile pe care le dau «clopoțeilor», de a lăsa tabletele, telefoanele și de a merge afară, la joacă. Numele vine de la «Clopoțelul Magic», bineînțeles, dar și de la colecția de clopoței a bunicii, cu care se juca atunci când era micuță. Este o poveste reală, bunica fetiței mele are o astfel de colecție.

În ce constă munca ta, ca acest personaj, în cadrul proiectului Clopoțelul Magic?

În fiecare emisiune avem o temă. Îi învățăm pe copii diverse lucruri interesante. În prima ediție, Clopoțica i-a învățat cântecul ei, în a doua, despre planetele din sistemul solar, în a treia, cum să facă un cort și o felicitare pentru plușul preferat, de exemplu. De multe ori, învăț și eu alături de ei.

Ce așteptări ai de la acest proiect?

Îmi doresc să ajungem în casele și în sufletele cât mai multor copii, să cânte și să învețe cu mine, dar să atragem și părinții, cum deja se întâmplă, fie vorba între noi. Deja primesc poze cu familii uitându-se la emisiune, desene cu planetele, realizate de copii, felicitări pentru plușul preferat. Și suntem doar la început. Iubesc acest proiect și mă regăsesc în el 100%.

Ești mama a doi copii. Cum li se pare celor doi să își vadă mama cum se transformă în unele dintre personajele lor preferate?

Ehe, ei deja mi-au zis că se fac actori. Și nu au decât 3 (Petru), respectiv 6 ani (Katia). Le place foarte mult să mă urmărească atât pe scenă, din sală, dar și din culise, să îmi recunoască vocea la desene animate, să cotrobăie în sacul meu cu minunății pentru evenimente, să mânuiască tot felul de păpuși, să participe la cursurile de actorie unde predau, să cânte alături de Clopoțica.

Fetița mea a zis, în timp ce se uita la episodul despre bucurie, în care le ceream copiilor să trimită poze cu cortul făcut de ei: «Eu nu trebuie să îi mai trimit poze Clopoțicăi, vede ea direct». Bineînțeles că am realizat și noi cortul nostru, acasă. Este adevărat că nu reușesc mereu să mă joc atât de mult cu ei. Sau și cu ei. Știți vorba cu cizmarul care rămâne cu ghetele rupte. O spun adesea. Încerc să mă împart și să le fac pe toate, ca la carte.

Care a fost proiectul care te-a făcut să te îndrăgostești iremediabil de această zonă a actoriei, cea dedicată copiilor? De ce?

O, de-a lungul anilor am avut parte de foarte multe proiecte minunate. Și iată că anul acesta mi-a adus, într-adevăr, unul dintre cele mai ofertante. Amintesc aici și prima mea emisiune la radio, «Radio Bobocel», apoi Spiridușul de la Radio Itsy Bitsy, Tonpiticoton și Vrăjitoarea Zelda din emisiunea radiofonică «Lecția micului meloman» de la Radio România Muzical, Zâna Balerina de la Radio România Junior (o emisiune cu streaming video, în care invitam personalități ce își povesteau copilăria), personajele de la Teatrul Radiofonic, dar și cele cărora le dau viață de 14 ani, pe scenă Teatrului Țăndărică, emisiunea «Aventurile Râmei Oli» de pe Prima TV și tot așa.

Fiecare proiect are farmecul lui, iar eu încerc să mă dedic 100%, cu pasiune și bucurie. Și satisfacția nu se lasă prea mult așteptată. Așa și cu emisiunea «Învățăm cu Clopoțica». Aștept cu nerăbdare următoarea filmare. Pregătiți-vă de veselie, culoare și distracție, clopoțeilor.

Vă pupă Clopoțica. Muah!.

Vizionare placuta


Pasionata de tot ce inseamna comunicare, scris si carti bune, m-am reorientat catre pasiunile mele dupa ce magia nasterii unui copil s-a produs si in cazul meu. Kinetoterapeut la baza, tehnician...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri