Cu Diana Munteanu o perioada am fost coleg. Am impartit un studio de televiziune, bine, fiecare cu emisiunea lui. Diana lasa in urma doua impresii, prima ar fi ca timpul nu trece. Si a doua ca lumea e doar ca sa ti se intample lucruri bune. Am stat de vorba cu ea si in momente in care ai fi zis ca nu-i este bine. Si ii era. Are o nonsalanta cu care trece zambind peste toate. Si acum are aceasta emisiune, care este ceea ce merita sa i se intample.

Ai acest fel al tau de a fi, razi mereu. Nefericita cand ai fost ultima oara, Diana?

Sunt cel mai optimist om pe care il stiu si cel mai vesel, la mine chiar se vede cand sunt trista. N-ai cum sa nu observi... Mai am si eu momentele mele, foarte rar, ce-i drept, dar in general sunt omul caruia ii trebuie foarte putin sa fie fericit! Ma bucura David, ma bucura o floare, soarele, „Prietenii de la 11”, ma bucura tot ceea ce fac si ma inconjoara.

Ma gandeam ca te stim de atunci, de pe vremea MTV. Cum erai atunci si nu mai esti acum?

Nu e mare diferenta, cei care ma cunosc stiu asta! Eram la fel de serioasa si atunci cand venea vorba despre munca mea, la fel de vesela si optimista!

De ce-ti e dor din vremurile acelea?

Nu imi e dor de nimic de atunci, cred ca fiecare moment din viata noastra are farmecul lui si este o etapa spre mai sus. Am invatat, m-am perfectionat, am crescut si am evoluat.

Atunci de cine?

Am ramas in relatii bune cu absolut toata lumea cu care am lucrat si chiar daca nu pastram strans legatura, ne auzim din cand in cand.

Asta de atunci, iar de acum, prezinti emisiunea aceasta, dimineata, de la 11. Pare ca e ce-ti lipsea, nu?

Daaaa, aveam nevoie de „Prietenii de la 11”! E un format care mi se potriveste, pe care-l iubesc si in care ma simt minunat!

Si acum, de lipsit, ce-ti lipseste, Diana? Te intreb ca pe un om fericit, spre care ne uitam la televizor.

Nimic! Am tot ceea ce imi trebuie ca sa fiu un om fericit si implinit pe deplin!

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: