Copiii care sunt îmbrățișați mai des sunt mai deștepți

Te simți bine atunci când primești și, la rândul tău, oferi, nu? Acum, știința spune asta te face mai inteligent. Dacă ai avea o înălțime de jumătate de metru și ai cântări aproximativ 10 kilograme, creierul tău s-ar dezvolta mai bine. Conform cercetătorilor, copiii care sunt îmbrățișați mai des sunt mai deștepți.

Bebelușul și dezvoltarea creierului lor prin mângâiere

A învăța presupune să citești, să studiezi, să calculezi și multe alte procese. Am început, ca bebeluși, să explorăm atingând lucruri. Dintre cele cinci simțuri, atingerea este prima care se dezvoltă. Cu ajutorul ei, un nou-născut trebuie să se ghideze în noua lui lume.

Într-un articol din Stanford’s Medicine, Dr. Susan Crowe, medic obstetrician și director la Spitalul pentru copii Lucile Packard, prezintă cele nouă etape instinctuale de imediat de după naștere.

„Plâns de naștere, relaxare, trezire, activitate, odihnă, căutarea sânului mamei, familiarizare, alăptare și somn”.

De îndată ce este posibil fizic, este timpul pentru contactul piele pe piele și îndrumarea copilului către alăptare.

Doar faptul că îl ții în brațe în prima oră poate ajuta la normalizarea temperaturii corpului, a bătăilor inimii și a respirației. De asemenea, mulți bebeluși încetează să plângă. Simultan, mama eliberează mai mulți hormoni de relaxare. În cazul în care partenerul mamei ține și el copilul în brațe, se va crea o legătură și între ei.

Beneficiile masajului pentru sugari

Masajele pentru bebeluși ar putea fi integrate pentru a întări această legătură. Același articol din Stanford’s Medicine notează o gamă largă de beneficii. Potrivit lui Maureen McCaffrey, instructor de masaj pentru copii la Spitalul de Copii Packard, aceste beneficii constau în:

- somn mult mai bun pentru copil

- copilul pare mai conștient de faptul că este iubit și acceptat

- ameliorarea digestiei

- creșterea în greutate se accelerează

- mama și copilul sunt mai relaxați

- funcția neurologică la bebeluși este îmbunătățită.

Un alt studiu, realizat la Universitatea din Washington, și-a propus să localizeze zona creierului în care un bebeluș înregistrează atât atingerea „simțită”, cât și „atingerea observată”. Acest studiu dovedește faptul că bebelușii pot discerne între o atingere fizică reală și o mână care atinge o altă persoană. Studiul a descoperit că, până la șapte luni, un bebeluș nu poate doar să înțeleagă conceptul „eu”, ci și faptul că trupul lui este separat de o altă persoană.

Puterea atingerii pentru bebeluși

Dorința de cunoaștere este ceea ce a pus bazele imitării comportamentului altora, precum și a dezvoltării empatiei. Cercetatorii au descoperit prin imagistică specializată că atingerea este înregistrată în cortexul somatosenzorial în multe feluri: dacă a fost o atingere efectivă și în ce parte a corpului s-a produs contactul.

Ceea ce a fost fascinant a fost și demonstrarea faptului că bebelușul, chiar înainte de a putea vorbi sau de a cunoaște cuvinte, înțelege deja că mâna sau piciorul se mișcă în mod similar cu cel al altei persoane. Prin imitarea modului în care cealaltă persoană se mișcă, copilul este, de asemenea, capabil să se miște. Acest proces este cel care face posibilă atât imitația, cât și, ulterior, empatia.

Într-un alt studiu, cercetătorii au aflat despre copiii care nu primesc suficientă atingere. Un raport privind sănătatea copilului, publicat în PMC, prezintă rezultatele diverselor studii, dintre care unul a fost rezultatul îmbrățișării copiilor care au fost anterior lipsiți de acest lucru. S-a descoperit faptul că bebelușii „scuipă” mai puțin dacă au parte de 10 minute pe zi de îmbrățișare.

Cu 20 de minute de stimulare tactilă zilnică, bebelușii au crescut, după zece săptămâni, până la greutatea ideală. În cazul copiilor prematuri, mângâierea membrelor și mișcarea ușoară a membrelor au demonstrat creștere în greutate, mai multă mobilitate, o mai bună adaptare la stimuli repetați și conștientizarea corpului lor. După un an, au înregistrat un nivel mai ridicat de greutate, de creștere și de abilități motorii și au redus simptomele disfuncționalităților neurologice.

Oxitocina și îmbrățișările

Oxitocina este un hormon și un neurotransmițător produs în hipotalamus și eliberat de glanda pituitară. Nivelurile sale cresc în timpul alăptării, orgasmului și îmbrățișărilor.

În ceea ce privește efectul asupra bebelușilor și dezvoltarea lor, oxitocina ajută la formarea unei legături între mamă și copilul ei. Acest lucru ar putea explica de ce alăptarea crește nivelul hormonilor unei femei. De asemenea, oxitocina tinde să sporească sentimentele de încredere și de apropiere, precum și instinctul matern.

În timp, oxitocina a fost poreclită „hormonul dragostei” sau „hormonul îmbrățișării”. Cu toate acastea, este un hormon mai complicată decât s-a crezut. Inițial, s-a recunoscut faptul că, atunci când este eliberat în sânge, ajută la contracțiile uterine în timpul nașterii. În timp, s-a descoperit că are o reacție diferită atunci când este eliberat în creier. De asemenea, are efecte variabile asupra comportamentului nostru cognitiv, emoțional și social.

Mai multe dovezi

Un alt studiu postat în American Psychological Association a testat femeile în diferite etape ale sarcinii lor - primul trimestru, al treilea trimestru și prima lună după naștere. Ceea ce au descoperit a fost că mai multe femei cu niveluri ridicate de oxitocină în primul trimestru s-au atașat mai mult de copilul lor. Femeile care au menținut niveluri ridicate de oxitocină pe parcursul sarcinii și în luna următoare au dezvoltat o relație mai strânsă cu copiii lor. Ele l-au avut cântat bebelușilor și au folosit modalități mai personale de a-și hrăni sau de a-și îmbăia copilul.

Înțelegerea oxitocinei și dezvoltarea creierului

Oxitocina ne afectează comportamentul emoțional și social. În esență, dacă sunteți cu un individ sau un grup de indivizi și experimentați o interacțiune care declanșează niveluri mai mari de oxitocină ca o experiență pozitivă, atunci veți vedea acei indivizi ca siguri, de încredere și veți dezvolta afecțiune față de ei. În schimb, creierul tău va vedea alte persoane ca fiind mai puțin credibili, care nu oferă siguranță. Aceasta este o metodă prin care îți stabilești „tribul” prietenilor și stabilești cine este familia ta.

În plus, poate juca un rol în memoria socială. Prin eliberarea de oxitocină, memoria vizualizează un eveniment mai plăcut decât unul în care nu a eliberat oxitocină.

Ce legătură are asta cu îmbrățișarea copilului și dezvoltarea creierului? Cercetătorii continuă să studieze oxitocina datorită naturii sale foarte complexe. Cu toate acestea, este important să înțelegem că modul în care percepem prietenii, familia și străinii și interacționăm emoțional unul cu celălalt este cu siguranță un factor în memoria și comportamentul nostru. Acest lucru este valabil pentru un bebeluș care își înțeleg lumea pe baza modului în care interpretează acțiunile celor din jurul lor.

Featured foto by Alena Ozerova via Shutterstock

---