Un copil care și-a pierdut părinții se numește orfan, o femeie care și-a pierdut soțul se numește văduvă, însă penru o mamă care și-a pierdut copilul nu există termen, cum nu există nici durere cu care această traumă poate fi comparată, la fel cum nu există nicio semnificație plauzibilă pentru care o mamă rămâne cu brațele goale, iar oricând, la orice vârstă, în orice context, acest lucru este prea devreme pentru a se întâmpla.
Mame cu brațele goale este un proiect creat de Camelia Rangu și Andreea Molocea, în care durerea își găsește un spațiu pentru a fi spusă, plânsă, negată, îmbrățișată, acceptată.
Poveștile mamelor a căror copii nu au mai apucat să vadă lumina zilei sunt ca un pansament pentru alte femei care au trăit experiențe asemnătoare, dar sunt împărtășite și ca o formă de vindecare, unde durerea este lăsată să curgă. Acolo unde suferința este îmbrățișată, unde este trăită și de alte persoane care au simțit același gol în brațe, în suflet, în toate zilele ce urmează de după, apare o urmă de alinare, o îmbrățișare colectivă a cicatricilor din suflet.
Proiectul Mame cu brațele goale își propune să facă durerea memelor care nu au apucat să își țină puii la piept auzită, iar pentru aceasta, împărtășirea propriilor povești este binevenită în acest proiect de suflet.
Spune-ti parerea!