Are gust de liniște, de tihnă, de culori moi, de temperatură plăcută simțurilor, de senzația unei după-amiezi de duminică într-un târg de provincie unde nu se întâmplă niciodată nimic. De piua. Orice sistem are, la un moment dat, nevoie de pauză. Mai cu seamă unul viu…”
„Când o să mor – și asta, desigur, nu e doar o supoziție, ci poate singura certitudine din viață – se vor fi terminat toate. Iar eu am de gând să aștept moartea cu fusta șifonată și ușor ridicată, cu buzele răsfrânte de atâtea sărutări furate sau oferite, cu carnea dulce-obosită de atâta frământare sălbatică și cu sufletul în fundul gol.„
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
Spune-ti parerea!