Însă, în ciuda eforturilor și a speranțelor, fiecare relație s-a încheiat într-un fel sau altul, lăsându-mă mereu să o iau de la capăt. Este greu de descris cât de epuizant poate fi acest proces, cât de copleșitoare sunt întrebările care îmi invadează mintea și cât de greu este să-mi păstrez speranța vie.
În timp ce alții par să își găsească rapid jumătatea și să își construiască familii fericite, eu mă simt adesea rătăcită în labirintul relațiilor eșuate. Nu că n-aș fi încercat să fac tot ce este posibil pentru ca lucrurile să funcționeze. Am investit timp, energie și dragoste în fiecare partener, încercând să construiesc ceva solid și durabil. Dar, din păcate, am ajuns mereu să mă lovesc de ziduri invizibile sau să alerg după umbrele unor visuri care s-au risipit în vânt.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
Spune-ti parerea!