Nu sunt o scorpie. Sunt doar o femeie care nu se mai lasă călcată în picioare

Că nu mai „tac ca înainte”. Că ridic tonul. Că mă apăr prea tare. Că am devenit o „scorpie”.

Dar știi ce nu mi s-a spus niciodată? „Îmi pare rău că te-am rănit.”
Nimeni nu mi-a spus: „Te-am ignorat ani întregi. Ți-am banalizat durerea. Ți-am cerut să fii blândă în timp ce eu eram brutal.”
Nimeni n-a întrebat ce m-a făcut să mă transform.

E ușor să etichetezi o femeie care s-a ridicat de jos, după ce a fost călcată în picioare, și a spus: „Până aici.”

Am fost odată blândă până la dizolvare.
Tolerantă până la umilință.
Înțelegătoare până la epuizare.

Am iertat promisiuni încălcate, vorbe grele, absențe nejustificate. M-am pus pe pauză, ca să fie celălalt în regulă. M-am sacrificat, m-am dat deoparte, m-am cenzurat, am zâmbit când îmi venea să urlu.

Până într-o zi.

Nu, n-a fost o revelație poetică. A fost o tăcere, grea ca o cărămidă, în care am înțeles: dacă nu mă protejez eu, nu o va face nimeni.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Olena Yakobchuk/ SHutterstock

Noemi
4 Mai 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...