De-a lungul decadelor, Marina Abramović a fost numită în multe feluri: „mama artei de tip performance”, „femeia care n-are limite”, „cea care simte cu pielea totul”.
Dar puțini se așteptau ca, la 78 de ani, artista sârbă să recunoască ceva ce aproape nimeni n-ar avea curajul să pronunțe într-un interviu, cu atât mai puțin să transforme într-un act artistic public: în timpul unui performance-uri din seria Seven Easy Pieces, Marina a avut nu unul, ci nouă orgasme. În public. Sub o rampă. Iar explicația ei nu este nici frivolă, nici provocatoare de dragul șocului. Este, pur și simplu, despre adevăr.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu opera ei, un scurt reminder: în 1974, la Napoli, Abramović a stat nemișcată timp de șase ore, înconjurată de 72 de obiecte – printre care o pană, un ruj, un bisturiu și chiar un pistol încărcat – și a permis publicului să-i facă orice. Orice. A fost rănită, umilită, atinsă, dezbrăcată, dar nu s-a mișcat. Pentru că, în viziunea ei, artistul este canalul prin care societatea își explorează limitele, fricile, cruzimea sau – din când în când – tandrețea.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- deFilm produce un nou lungmetraj scris și regizat de Mihai Mincan „Dinți de lapte” a fost filmat în Valea Jiului și București
- Dr. Ruxandra Sinescu: Polinucleotidele susțin regenerarea tisulară, fără a produce volumizare
- Faimosul trio internațional ARKADYAN colaborează cu Raluka: Amsterdam prezent în seturile de DJ din întreaga lume
Trecuseră trei decenii de la acel moment când, în 2005, Abramović a decis să reinterpreteze un performance considerat scandalos chiar și în cercurile avangardiste: Seedbed, al lui Vito Acconci. În 1972, Acconci se ascunsese sub o rampă într-o galerie newyorkeză și se masturbase timp de ore întregi, în timp ce le vorbea vizitatorilor prin boxe despre fanteziile ei erotice, alimentate de pașii lor deasupra capului său.
Pare absurd, poate chiar obscen, dar pentru Abramović, provocarea a fost dublă. Pe de o parte, voia să recupereze, legal și etic, spațiul artei de tip performance, simțind că era invadat fără referințe sau respect – chiar și de celebrități precum Lady Gaga. Pe de altă parte, era atrasă de tensiunea dintre corporal și spiritual, dintre invizibil și simțit, dintre sunet și absența privirii.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
foto prima pagină Rokas Tenys/ Shutterstock