Adevărul din spatele medaliei. Ce a mărturisit David după ce a devenit Campion Mondial

„Cu 3 zile înainte să înceapă concursul, am pățit ceva ce nu am mai pățit niciodată. Și anume: să îmi fie frică, să îmi doresc să mă întorc acasă. M-a cuprins frica asta, am început să mă uit inclusiv după bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să-i anunțe pe toți că nu voi mai putea concura.

Îmi părea rău de toți. Și-au luat bilet, familie etc. Simțeam că nu pot să mai continui. Nu dintr-o frică de a pierde sau de a nu merge timpii pe care îi aștepta lumea să-i ating, ci dintr-o frică de a-mi atinge propriul potențial.

Și, tocmai pentru că anul ăsta am început să mă simt foarte bine la antrenamente, să ating niște timpi pe care nu i-am atins niciodată, să am un concurs excelent în Slovacia, acum o lună. Toate astea m-au făcut să înțeleg cât de mult pot să mă apropii de ceea ce credeam eu a fi limitele înotului și limitele mele.

În momentul în care am văzut că pot să ating cumva acel potențial și să-l vad de atât de aproape, m-a cuprins o frică incredibilă”.

„Mai mândru decât de medalie sunt de faptul că am reușit să mă mobilizez!”

„Cred că lumea, sportivii nu vorbesc suficient de mult despre asta și eu simt că am responsabilitatea de a o face, pentru că e frumos să-ți cânte imnul, să iei o medalie strălucitoare, gloria de la aeroport, când te întorci, toată lumea care te așteaptă. Habar n-am… banii, faima etc, tot ce vine la pachet cu asta. Prea puțină lume vorbește despre momentele astea dificile și, într-adevăr, au fost niște momente foarte dificile.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Marco Iacobucci Epp/ Shutterstock

Carmen Ioana Olteanu
31 Iulie 2025

Urmareste-o pe Carmen Ioana Olteanu

Carmen este redactor-șef Kudika.ro și scrie de când își aduce aminte. A început cu integrame sustrase pe furiș de la tatăl ei și 30 de ani mai târziu se relaxează...