Vara în care am învățat să mă aleg pe mine

Mult timp am pus prieteniile pe primul loc. Am acceptat prea mult, am trecut cu vederea cuvinte grele, absențe, lipsă de respect, doar de frica de a nu rămâne singură. Credeam că loialitatea înseamnă să stau mereu acolo, chiar și atunci când prezența mea era consumată, chiar și atunci când granițele mele erau încălcate. Însă această vară mi-a arătat că adevărata loialitate începe cu mine.

O să se răzgândească… – greșeala tăcută care ne distruge relațiile

Lecția limitelor

Am învățat să spun „nu”. Uneori cu voce tremurată, alteori cu hotărâre. Am pus limite, chiar dacă asta a adus tăceri lungi și distanțe neașteptate. Am înțeles că prieteniile nu ar trebui să fie terenuri unde unul câștigă mereu și celălalt pierde, ci spații de echilibru și sprijin reciproc.

În primele momente, am simțit vină. M-am întrebat dacă nu cumva exagerez, dacă nu devin prea dură sau prea egoistă. Dar cu fiecare hotar ridicat, am simțit cum încep să respir altfel, mai ușor. Am descoperit că limitele nu sunt ziduri care mă izolează, ci porți care mă protejează.

Despărțiri care dor

Da, am încheiat anumite relații. Și a durut. Au fost prietenii care s-au stins lent, ca un apus târziu de vară, și altele care s-au rupt brusc, lăsându-mă cu gustul amar al tăcerilor definitive. M-am întrebat de multe ori dacă am făcut bine, dacă nu cumva sunt prea dură sau prea egoistă.

Dar, de fiecare dată, liniștea de după a fost mai grăitoare decât orice îndoială. Am simțit cum, odată cu plecarea unora, am făcut loc pentru mine – pentru gândurile mele, pentru pasiunile mele, pentru oamenii care chiar vor să rămână fără să îmi ceară să mă micșorez. Am înțeles că nu toți oamenii sunt meniți să rămână și că unii apar doar pentru un capitol, nu pentru întreaga poveste.

Nu te mai amăgi! Dacă auzi aceste 12 expresii, înseamnă că nu-i pasă de tine

Întoarcerea spre mine

Pe măsură ce am închis uși, am deschis altele către mine. Am avut timp să citesc, să scriu, să mă plimb, să mă așez la o terasă singură și să nu mai simt nevoia să umplu tăcerea cu prezențe forțate. Am redescoperit bucuria de a fi doar cu mine, fără să mă simt incompletă.

Am înțeles că cea mai importantă prietenie pe care o am este cea cu mine. Dacă eu nu îmi respect limitele, cum să le respecte altcineva? Dacă eu nu mă aleg, cine să o facă în locul meu?

O vară a renașterii

Această vară m-a schimbat. Nu mai cred că prietenia adevărată se măsoară în ani sau în numărul de amintiri, ci în respect, în prezență și în grija autentică. Și am înțeles că a pune limite nu înseamnă a construi ziduri, ci a ridica o casă sigură în care doar cei potriviți pot păși.

A fost vara despărțirilor, dar și vara renașterii mele. Vara în care am ales să fiu prietena mea cea mai bună, înainte de a încerca să fiu prietena tuturor. Vara în care am înțeles că adevărata libertate vine atunci când nu te mai temi să rămâi singură, pentru că în tine însăți găsești compania de care ai nevoie.

Nu toate despărțirile sunt sfârșituri. Unele sunt începuturi mărețe

Sursa foto: pexels.com

---