Cine a inventat penicilina? Descoperirea primului antibiotic din lume a salvat milioane de vieți

Descoperirea penicilinei – momentul care a schimbat pentru totdeauna medicina

Totul a început în anul 1928, într-o zi mohorâtă de septembrie, când bacteriologul scoțian Alexander Fleming se afla în laboratorul său de la spitalul londonez St. Mary’s. În acel moment, Fleming lucra la un experiment menit să dezvăluie secretele unei bacterii periculoase, în speranța găsirii unui leac eficient împotriva bolilor care secerau vieți.

Pe masa sa de lucru se aflau mai multe recipiente din sticlă, în care bacteriile erau cultivate. Într-unul dintre acestea, Fleming a observat ceva neobișnuit: un mucegai verzui-albăstrui care părea să distrugă bacteriile din jurul său, aproape dizolvându-le. Intuitiv, cercetătorul a simțit că se afla în fața unui moment crucial. Le-a spus celor prezenți că are presimțirea unei descoperiri importante pentru omenire.

A doua zi, a reluat cercetările. Privind la microscop, a constatat că mucegaiul era acoperit de pete verzi. L-a identificat drept Penicillium notatum și i-a dat un nume simplu, dar care avea să intre în istorie: penicilina. Testele inițiale au arătat că substanța distruge bacteriile chiar și atunci când este diluată de o mie de ori.

Asistentul lui Fleming, primul „cobai” pentru o cauză bună

Primele testări au fost efectuate pe animale – iepuri și șoareci – care au supraviețuit fără reacții negative. Ulterior, Fleming a trecut la teste pe oameni, iar unul dintre primii voluntari a fost chiar asistentul său, care a consumat o cantitate mică din mucegaiul peniciliei fără a suferi efecte adverse. Ironia sorții a făcut ca, ani mai târziu, același asistent să fie vindecat de o sinuzită severă cu ajutorul penicilinei.

Totuși, Fleming nu dispunea de resursele necesare pentru a continua cercetările pe scară largă. Au fost necesari încă doisprezece ani pentru ca descoperirea lui să devină medicamentul care avea să salveze milioane de vieți. Cu sprijinul medicului Howard Florey, expert la Universitatea Oxford, și al biochimistului Ernst Chain, penicilina a fost produsă, testată și perfecționată până la forma sa utilizabilă în medicină.

Walter Cicchetti/shutterstock

Pentru această realizare, Fleming, Florey și Chain au fost răsplătiți cu Premiul Nobel pentru Medicină, în semn de recunoaștere a contribuției lor decisive la dezvoltarea antibioticelor.

„Am fost acuzat că am inventat penicilina, dar nimeni nu ar fi putut face asta vreodată. Natura a inventat-o de mii de ani. Eu doar am descoperit-o”, spunea cu modestie Alexander Fleming.

Penicilina a fost printre primele antibiotice utilizate de medici, devenind un aliat esențial în lupta împotriva bolilor infecțioase care, până atunci, erau adesea fatale.

Contribuția vizionară a savantului român Victor Babeș

Puțini știu însă că, mult înaintea descoperirii lui Fleming, savantul român Victor Babeș, bacteriolog de renume mondial, a intuit existența unor substanțe produse de microorganisme capabile să inhibe dezvoltarea altor bacterii.

În anul 1885, Babeș a fost primul care a semnalat acțiunea inhibantă a acestor substanțe și a sugerat posibilitatea utilizării lor în scop terapeutic pentru combaterea agenților patogeni. Concepțiile sale au anticipat cu o jumătate de secol marea descoperire a lui Fleming, confirmând încă o dată geniul vizionar al cercetătorului român.

Așadar, penicilina nu a fost doar o descoperire științifică, ci un miracol al observației, al intuiției și al colaborării între oameni de știință care au crezut că viața poate fi salvată prin cunoaștere.

Întrebări frecvente despre descoperirea penicilinei

1. Cine a descoperit penicilina?

Penicilina a fost descoperită în anul 1928 de bacteriologul scoțian Alexander Fleming, în timp ce lucra în laboratorul său de la spitalul St. Mary’s din Londra.

2. Cum a fost descoperită penicilina?

Descoperirea s-a produs întâmplător. Fleming a observat că într-un vas de cultură, unde crescuseră bacterii, apăruse un mucegai care distrugea microorganismele din jur. Mucegaiul s-a dovedit a fi Penicillium notatum, iar substanța activă produsă de acesta a fost numită penicilină.

3. Ce este penicilina, mai exact?

Penicilina este un antibiotic natural produs de o specie de mucegai. Ea acționează împotriva bacteriilor, oprind multiplicarea lor sau distrugându-le complet, fără a afecta celulele umane.

4. Cine a transformat descoperirea lui Fleming într-un medicament utilizabil?

Procesul de dezvoltare a penicilinei ca medicament a fost continuat de Howard Florey și Ernst Chain, cercetători de la Universitatea Oxford, care au reușit să o purifice și să o producă în cantități suficiente pentru uz medical.

5. Când a fost folosită pentru prima dată penicilina în tratamente medicale?

Primele utilizări clinice au avut loc în jurul anului 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru tratarea infecțiilor grave ale soldaților răniți.

6. Ce boli au fost tratate cu ajutorul penicilinei?

Penicilina a fost folosită cu succes împotriva pneumoniei, sifilisului, infecțiilor streptococice, meningitei, scarlatinei și a multor alte boli bacteriene care, anterior, erau adesea mortale.

7. De ce este considerată descoperirea penicilinei una dintre cele mai importante din istorie?

Pentru că a marcat începutul erei antibioticelor, schimbând radical medicina și salvând milioane de vieți. A deschis drumul către dezvoltarea altor antibiotice și tratamente moderne.

8. A fost Fleming singurul care a contribuit la această descoperire?

Nu. Deși Fleming a făcut descoperirea inițială, transformarea penicilinei într-un medicament a fost posibilă datorită muncii echipei formate din Fleming, Florey și Chain, care au primit împreună Premiul Nobel pentru Medicină în 1945.

9. A existat cineva care a anticipat descoperirea penicilinei?

Da. Savantul român Victor Babeș a observat încă din 1885 că anumite microorganisme pot produce substanțe capabile să inhibe dezvoltarea altora. El a sugerat că aceste substanțe ar putea fi folosite în scop terapeutic — o idee care a prefigurat descoperirea lui Fleming cu aproape 50 de ani.

10. Se mai folosește penicilina astăzi?

Da, dar în forme derivate și mai eficiente. Bacteriile au dezvoltat în timp rezistență la unele forme de penicilină, motiv pentru care medicina modernă utilizează antibiotice semisintetice bazate pe structura penicilinei originale.

11. Cum a schimbat penicilina viața oamenilor obișnuiți?

A transformat complet medicina: infecții care înainte erau fatale au devenit ușor tratabile, intervențiile chirurgicale au devenit mai sigure, iar speranța de viață a crescut semnificativ.

Olga Popova/shutterstock

---