Între un copil de 14 ani și un bărbat de 40 de ani NU există o relație de iubire. Nu a fost o poveste de dragoste. A fost abuz.

Atunci când Teodora Marcu l-ar fi cunoscut pe cel care i-a pus capăt zilelor avea 14 ani. El avea 40. Presupusa lor „relație” a fost tratată în unele materiale de ca o poveste de dragoste, o „alegere. Dar adevărul este mult mai grav și mai dureros: Teodora a fost victima unui abuz, a manipulării și a unei dinamici profund inegale de putere. Moartea ei violentă nu este un simplu accident al destinului, ci rezultatul unui sistem care a eșuat în a proteja o fată minoră. Eșecul societății, eșecul autorităților, eșecul tuturor celor care au știut și au tăcut.

Protest după uciderea Teodorei Marcu pe 3 iunie, ora 18:00, în Piaţa Victoriei, București

Teodora Marcu nu a fost vinovată. A fost abuzată. Să spunem adevărul despre violență! Între o fată de 14 ani și un bărbat de 40 nu există iubire. Doar abuz, manipulare și violență.

Asociația E-Romnja subliniază că ceea ce i s-a întâmplat Teodorei Marcu nu este un caz izolat, ci expresia unui sistem structural care permite ca astfel de violențe să continue. Patriarhatul, cu toate instrumentele sale de dominație și control, normalizează comportamentele abuzive, le ascunde sub aparența iubirii sau a alegerii personale și îi protejează pe agresori. În același timp, victimele – mai ales fetele – sunt rușinate, învinovățite, tăcute.

E-Romnja atrage atenția că în spatele replicilor aparent banale, precum „era prea matură pentru vârsta ei” sau „știa ce face”, se ascund forme grave de sexualizare a copiilor, blamare a victimelor și impunitate pentru abuzatori. Atunci când aceste idei se perpetuează în școli, în presă, în comunități sau chiar în instituțiile statului, ele contribuie direct la nesancționarea violenței.

Când există o diferență de 26 de ani între un bărbat de 40 de ani și o fată de 14, nu vorbim despre iubire. Vorbim despre pedofilie, manipulare psihologică, coercitie emoțională și sexuală, abuz de încredere și exploatare.

Într-o astfel de relație, „consimțământul” este o iluzie. Puterea, controlul și frica sunt instrumentele reale care definesc dinamica. Iar atunci când o fată este crescută într-un mediu în care nu primește educație sexuală, în care violența este tăcută, iar rușinea transmisă generațional, ea nu are nicio șansă reală de a recunoaște pericolul. Nu este responsabilitatea ei. Este responsabilitatea statului. A comunității. A sistemului.

Un bărbat de 49 de ani a împușcat o tânără de 23 de ani, însărcinată

Teodora Marcu avea 23 de ani când a fost ucisă și era în a cincea lună de sarcină. Femeia a fost împușcată mortal de Robert Lupu, un bărbat în vârstă de 49 de ani. Atacul s-a produs în plină stradă, sub ochii fetiței victimei, în vârstă de doar 3 ani. Agresorul ei ar fi tras 4 focuri, potrivit cancan.ro: unul în cap, două gloanțe în abdomenul victimei vizibil însărcinată și unul în zona inghinală.

O femeie care se afla în zonă, împreună cu cei doi copii ai săi, a intervenit imediat și a preluat copilul victimei din brațele acesteia, încercând să-l pună la adăpost.

După ce a comis crima, bărbatul a fugit și s-a ascuns într-o parcare din același cartier. Când polițiștii se apropiau de el, acesta și-a îndreptat arma către propriul cap și s-a sinucis.

Teodora Marcu, tânăra însărcinată în 5 luni ucisă cu fetița în brațe, judecată pe internet

Teodora Marcu a murit împușcată de fostul partener, în timp ce-și ținea în brațe copilul. A fost ucisă de un bărbat împotriva căruia obținuse în trecut un ordin de protecție, pe care îl denunțase pentru amenințări, hărțuire și violență. În ciuda acestor semnale, statul nu a reușit să o protejeze. În loc de solidaritate, însă, moartea ei a fost urmată de o reacție toxică în spațiul public: o parte a societății a ales să o judece pe Teodora pentru viața ei personală, nu pe agresor pentru crima comisă.

Cifrele violenței: sute de femei ucise în România de parteneri sau foști parteneri

Între 2015 și 2023, au fost raportate 426 de femei ucise de parteneri, foști parteneri sau membri ai familiei, potrivit unei declarații oficiale din 2023 a fostului Ministru al Familiei, Gabriela Firea. Violența domestică nu este un fenomen izolat, ci o realitate cotidiană – anul trecut, poliția a intervenit în peste 130.000 de cazuri de violență domestică, potrivit datelor furnizate de Centrul Filia. În 2024, doar în primele 11 luni, autoritățile au emis peste 12.000 de ordine de protecție provizorii, iar aproape 5.000 dintre ele au fost transformate în ordine de protecție de către instanțe.

Teodora Marcu fusese și ea una dintre aceste femei. În 2021, Judecătoria Bacău a emis un ordin de protecție valabil trei luni, în favoarea ei. Însă violența nu s-a oprit. L-a reclamat pe Robert Lupu pentru amenințări cu moartea, furt, hărțuire, violare de domiciliu și alterarea datelor informatice. Deși mai multe dosare au fost deschise, agresorul nu a fost trimis niciodată în judecată.

Din victimă, vinovată: cum funcționează cultura învinovățirii femeilor

În timp ce familia o pregătește pentru înmormântare, pe rețelele sociale, moartea Teodorei devine motiv de speculații, prejudecăți și comentarii acide. Unii internauți o condamnă pe victimă pentru faptul că a participat în trecut la o emisiune TV sau pentru relațiile anterioare. În loc să fie văzută ca o tânără care a cerut ajutor și nu l-a primit, a fost expusă rușinii publice.

Aceasta este cultura învinovățirii victimei – o cultură în care femeile sunt trase la răspundere pentru propria lor suferință, în timp ce agresorii sunt minimizați sau chiar scuzați. Potrivit terapeutului Mirela Husaru într-un punct de vedere oferit pentru libertatea.ro, acest mecanism psihologic este legat de nevoia noastră colectivă de a menține iluzia unei lumi corecte: „E mai «confortabil» să credem că victima a făcut o greșeală pe care noi o putem evita.” O astfel de gândire protejează conștiința publică, dar întărește impunitatea agresorilor.

Un stat absent și un sistem care eșuează constant

Cazul Teodorei ar fi trebuit să declanșeze intervenții urgente și ferme din partea instituțiilor. În schimb, dosarele s-au plimbat între parchete, iar ancheta DIICOT pentru furt de date și bani din conturile ei a fost clasată în 2022, pe motiv că fapta nu prezintă interes public. Când instituțiile ignoră avertismentele, iar violența este relativizată, femeile mor cu ordinele de protecție în mână.

Teodora nu e un caz izolat. E oglinda unei societăți care alege să nu vadă

Moartea Teodorei Marcu nu este doar o tragedie personală. Este o consecință a complicității tăcute dintre lipsa de reacție instituțională, prejudecățile de gen și cultura rușinii. E despre o societate în care femeile trebuie să se justifice și după moarte, iar agresorii găsesc în mod constant circumstanțe atenuante.

A-i învinovăți pe cei care cer ajutor, în loc să-i tragem la răspundere pe cei care provoacă durerea, înseamnă să perpetuăm violența. Iar asta nu ne face mai în siguranță – ne face mai vulnerabili, mai răi, mai indiferenți.

---