De câte ori a mai ajuns omenirea pe Lună după Apollo 11?

După primul pas făcut de echipajul Apollo 11, interesul pentru Lună a rămas prezent, deși nu a păstrat mereu aceeași intensitate. Istoria acelor ani conține momente în care explorarea a fost atentă, calculată și, uneori, surprinzător de directă.

Privite astăzi, misiunile care au urmat nu au același ecou în memoria publică, dar au contribuit la o înțelegere ceva mai amplă a unui spațiu care trezește încă un amestec discret de curiozitate și dorință de apropiere.

Echipajele trimise ulterior au continuat drumul început în 1969, au lucrat metodic, au strâns probe și au întins limitele tehnice ale epocii.

Câte misiuni au mai ajuns pe Lună după Apollo 11

După Apollo 11 au urmat cinci aselenizări cu echipaj uman: Apollo 12, 14, 15, 16 și 17. Apollo 13 a trecut pe lângă Lună fără să poată coborî. Cele cinci misiuni confirmă că omenirea a pășit pe suprafața Lunii de șase ori în total, dacă includem Apollo 11. Datele disponibile sunt bine documentate, deși unele aspecte tehnice pot rămâne incomplete din cauza limitelor surselor originale. Totuși, numărul misiunilor și ordinea acestora sunt clare.

Citește și:

Portretul oficial al echipajului astronauților Apollo 11: Neil A. Armstrong, comandor; Michael Collins, pilot; Edwin E. „Buzz” Aldrin, pilot. Cape Kennedy - 16 iulie 1969 Portretul oficial al echipajului astronauților Apollo 11: Neil A. Armstrong, comandor; Michael Collins, pilot; Edwin E. „Buzz” Aldrin, pilot. Cape Kennedy - 16 iulie 1969

foto Rawpixel.com/ Shutterstock

1. Misiunea Apollo 11 – 1969

Prima aselenizare. Neil Armstrong și Buzz Aldrin au coborât pe Lună, au colectat probe, au instalat experimente simple și au petrecut puțin peste două ore la suprafață. Michael Collins a rămas pe orbită. A fost momentul inaugural al explorării umane lunare.

2. Misiunea Apollo 12 – 1969

A doua aselenizare, efectuată câteva luni mai târziu. Echipajul format din Charles Conrad și Alan Bean a coborât în apropierea sondei Surveyor 3, pe care au inspectat-o. Au colectat mostre și au instalat un set mai complex de instrumente la sol. Richard Gordon a rămas pe orbită.

Citește și:

3. Misiunea Apollo 14 – 1971

Alan Shepard și Edgar Mitchell au aselenizat în zona Fra Mauro, ținta inițială a lui Apollo 13. Au efectuat două ieșiri importante, au strâns probe diverse și au testat deplasarea pe distanțe mai mari, folosind un cărucior pentru echipament. Stuart Roosa a orbitat Luna.

4. Misiunea Apollo 15 – 1971

Prima misiune „J”. A presupus ședere mai lungă, experimente mai complexe și folosirea Lunar Rover-ului. David Scott și James Irwin au explorat zona Hadley–Apennine, una dintre cele mai spectaculoase regiuni. Alfred Worden a efectuat observații științifice din orbită.

5. Misiunea Apollo 16 – 1972

John Young și Charles Duke au coborât în zona Descartes, considerată dificilă și geologic interesantă. Au folosit din nou Rover-ul, au cartografiat terenul și au colectat probe variate. Thomas Mattingly a rămas la bordul modulului de comandă.

Citește și:

Astronautul John W. Young comandantul misiunii Apollo 16 in timpul primei activitati extravehiculare Apollo 16 - 21 aprilie 1972

Astronautul John W. Young, comandantul misiunii Apollo 16, în timpul primei activități extravehiculare Apollo 16 (EVA). - 21 aprilie 1972, Rawpixel.com/ Shutterstock

6. Misiunea Apollo 17 – 1972

Ultima aselenizare umană. Eugene Cernan și geologul Harrison Schmitt au coborât în Valea Taurus-Littrow, unde au adunat un volum considerabil de materiale și au realizat măsurători detaliate. Ronald Evans a orbitat Luna și a gestionat experimente la distanță.

Ce au urmărit misiunile ulterioare

Echipajele Apollo trimise după 1969 au avut sarcini mai complexe. Au instalat instrumente, au strâns probe variate și au explorat zone diferite. Tempo-ul a devenit mai sigur pe măsură ce echipele au înțeles mai bine limitele navetelor și ale echipamentelor. Fiecare coborâre a adus un tip diferit de apropiere de solul lunar, suficient de lent și atent ca să transmită un amestec subtil de control și vulnerabilitate. Progresele au fost evidente, dar toate au depins de condițiile tehnologice ale vremii și de obiectivele stabilite de agenție.

Citește și:

Ce s-a întâmplat cu Apollo 13, echipajul care nu a mai ajuns pe Lună?

Misiunea Apollo 13, lansată în 1970, trebuia să fie a treia aselenizare cu echipaj, însă a devenit o operațiune de supraviețuire. La aproximativ 56 de ore după lansare, unul dintre rezervoarele de oxigen din modulul de serviciu a explodat. Defecțiunea a afectat alimentarea cu energie și a compromis întregul plan de coborâre pe Lună.

capsula apollo 13 care nu a mai ajuns pe luna din cauza unei defectiuni

foto Juan Camilo Bernal/ Shutterstock

Echipajul, format din Jim Lovell, Jack Swigert și Fred Haise, a fost nevoit să oprească modulul de comandă și să folosească modulul lunar ca „barcă de salvare”. Au economisit resurse, au ajustat traiectoria pentru a se înapoia pe Pământ și au controlat cu atenție temperatura, alimentarea și nivelul de dioxid de carbon. Comunicarea cu centrul de control a fost constantă, iar echipele de la sol au improvizat soluții care să poată fi aplicate cu materiale existente la bord.

Citește și:

Deși astronauții au trecut la limită prin probleme tehnice și disconfort fizic, modulul de comandă a putut fi reactivat înainte de reintrarea în atmosferă. Capsula s-a întors în ocean fără incidente, iar echipajul a fost recuperat în siguranță. Misiunea este considerată un exemplu de control al situației în condiții cu risc ridicat.

De ce nu au continuat misiunile cu echipaj

După Apollo 17, programul a fost oprit. Costurile, schimbările politice și ritmul tehnologic au redus interesul pentru noi aselenizări. Chiar dacă decizia a fost pragmatică, ea lasă în urmă o senzație de pauză. Dorința de a reveni există, dar proiectele actuale sunt încă în dezvoltare și depind de factori financiari și tehnici care nu sunt complet predictibili.

Citește și:

Omenirea s-a întors pe Lună de cinci ori după Apollo 11, fiecare misiune adăugând câte o nuanță la povestea începută în 1969. Chiar dacă au trecut decenii fără echipaje trimise acolo, ideea rămâne vie. Poate că viitoarele programe vor reda acestui drum o continuitate firească, însă până atunci istoria existentă ne oferă un amestec plăcut de certitudine și posibilitate.

foto Merlin74/ Shutterstock

Întrebări frecvente despre misiunile umane pe Lună

De ce explorăm Luna?

Explorarea Lunii ne ajută să înțelegem mai bine istoria Pământului și a sistemului solar. De asemenea, ne oferă posibilitatea de a testa tehnologii și strategii necesare pentru viitoarele misiuni spațiale mai îndepărtate.

Când au avut loc primele misiuni umane pe Lună?

Primele misiuni umane pe Lună au avut loc în cadrul programului Apollo al NASA. Neil Armstrong a fost primul om care a pășit pe Lună în 1969, în timpul misiunii Apollo 11.

Ce este programul Artemis?

Programul Artemis este un program spațial internațional condus de NASA, cu scopul de a trimite din nou oameni pe Lună până în 2025, inclusiv prima femeie și prima persoană de culoare. Programul are ca scop stabilirea unei prezențe umane durabile pe Lună și utilizarea acesteia ca o bază pentru viitoarele misiuni către Marte.

Ce beneficii aduc misiunile lunare?

Misiunile lunare aduc numeroase beneficii, inclusiv dezvoltarea de noi tehnologii, stimularea economiei, inspirația pentru generațiile viitoare și o mai bună înțelegere a Universului.

Carmen Ioana Olteanu
9 Decembrie 2025

Urmareste-o pe Carmen Ioana Olteanu

Carmen este redactor-șef Kudika.ro și scrie de când își aduce aminte. A început cu integrame sustrase pe furiș de la tatăl ei și 30 de ani mai târziu se relaxează...