Alfabetul dupa Adrian Paunescu

S-ar fi cuvenit sa va invit sa adunam cele mai frumoase versuri ale poetului in urma cu mai multe luni, cand intalnirea alegerilor noastre ne-ar fi adus cu mult mai multa bucurie decat o poate face acum. Dar, ca de obicei, cele mai multe dintre gesturile noastre stau sub semnul lui “prea tarziu”.

Va invit, totusi, sa asezam aici, in loc de omagiu, cele mai frumoase versuri din poezia celui care a inventat Cenaclul Flacara. Pentru ca sunt sigura ca exista, pentru fiecare dintre noi, macar un fragment dintr-o poezie a sa care a schimbat ceva, iremediabil, in felul nostru de a vedea lumea, viata, dragostea.

Transpun aici, la ceas de mare ravasire, Alfabetul dupa Adrian Paunescu, ca o antologie a celor mai frumoase citate dupa care se reasaza minunatiile lumii si rostul dragostei noastre pe pamant.

Amagire
Dar bine-ai venit, amagire,/ Mai stai, mai dureaza un pic,/ Aceasta mintita iubire,/ Oricum, e mai mult ca nimic.

Contract
Cum te-am iubit, te voi iubi mereu/ Si, in desfasurarile postume,/ Eu in contractul meu cu Dumnezeu/ N-am sa te uit si-am sa te strig pe nume.

Descant
Sa fie de viata, sa fie de moarte,/ Sa fie de gustul de mar paduret,/ Fecioara muscandu-l cu buzele sparte,/ Sa fie de sangele ei fara pret./ Sa fie de salcia plansului vesnic,/ Cand teatrele lacrimi confisca din ochi,/ Sa fie de ornic, sa fie de sfesnic,/ Sa fie de drag, spre a fi de deochi.

Durere
Aceluia care/ nu simte durerea,/ nu-i om sa gaseasca/ vreun loc nicaierea,/ ci poate o cale/ in cer recomande-i,/ eu nu dau oceane,/ pe Marea Irlandei./ Si-n ochi eu am lacrimi/ din Marea Irlandei.

Final
N-am ce sa-ti explic/ nu mai vreau nimic/ dintr-o viata nici o clipa n-a ramas/ Si-n acest final/ noi, paradoxal,/ facem nunta si botez si parastas.

Frumusete
Ce frumoasa esti in primavara,/ Cea mai minunata-ntre femei,/ Iezii pasc naframa ta usoara,/ Tu, cu muguri, bluza ti-o inchei./ Sigilat de taine nepatrunse/ Cerul bate drumul tau ingust,/ Trupul tau de muguri si de frunze/ De la cine sa invat sa-l gust?

Iubire
Atunci cand totul se-ntampla firesc/ Ne-mpotriveam ca soarele si luna,/ si-abia acum incep sa te iubesc/ Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Juramint
Si jur pe tine si pe apa toata/ care ne tine barca inclinata/ ca vei ramane - dincolo de numar/ si dincolo de forme, masti si vorbe -/ a mea, de-a pururi, ca un brat in umar.

---