Se teme Madonna de batranete?

Daca “diva” nu ar fi un concept, cu siguranta ar fi Madonna. O spun cu caracter de axioma, acum, aici, cu toata asumarea, neglijand stocul de controverse si sfidand vitregia contra-argumentarii. Greu de precizat exact de unde incepe, cum continua, cand stagneaza, cand porneste din nou si imposibil de spus cand si daca se va opri vreodata acest angrenaj colosal de revolutie si putere de reinventare, care se numeste Madonna Louise Veronica Ciccone, nascuta undeva prin partile Michiganului, USA.

Cu o foarte precoce intuitie a propriului talent a cochetat cu diverse show-uri in cadrul scolii, nu a ratat distinctia suprema de majoreta, dar nici mai “aristocratele” practici artistice de balet si pian. A obtinut o bursa de studiu in dans la Universitatea din Michigan, dar dupa doi ani, a hotarat ca e timpul sa dea cuvantul visului american, in toata dezinvoltura lui brutala de manifestare. Si uite-asa, a cuprins-o febra afirmarii, a renuntat la studii si a luat calea New York-ului. Iar de-atunci pana in zilele noastre, Madonna a devenit starul international incontestabil al istoriei contemporane, in asa masura incat astazi, in lumina aparent la fel daca nu si mai increzatoare a celor 49 de ani, spune degajat si cu o suficienta, pe care departe de a o condamna, o vezi ca un imbold de atitudine: “ Daca as fi din nou fata, mi-as dori sa fiu ca fanii mei, mi-as dori sa fiu ca Madonna”. 20 de ani de cariera in care a dominat topurile, a fost revelatia de pe marele ecran, a patruns in industria editoriala si este fara indoiala una dintre cele mai publicate celebritati ale secolului XX. Dar nu, Madonna nu este o celebritate. Nu i-am face dreptate catalagand-o astfel. Este un veritabil pop-icon. Poate modelul absolut.

Cantareata. Actrita. Disco queen. Business woman. Mama. Sotie. Madonna le-a facut si le-a vazut pe toate. Nu degeaba avem senzatia presanta ca oricat de multa evolutie s-ar opera asupra lumii muzicale, oricat de rautacioase ar fi urmele trecerii timpului, Madonna nu scapa din vedere capacitatea reinventarii. Sau elixirul tineretii fara batranete si a longevitatii fara final. Dincolo de succesele muzicale, insa, pe care criticii, in pofida nenumaratelor confirmari si validari, inca le eticheteaza cu grad scazut de toleranta, ne place Madonna pentru simplul fapt de a fi Madonna. Lumea avea nevoie de ea, lumea boem-narcisista a anilor '70, electrizantii ani '80, eliberatorii '90...anii 2000 inca mai au nevoie de ea. Avem nevoie de Madonna pentru ca ne-a aratat cum se traieste si cum se lupta, cum se croieste o cale, cum se urmeaza, la nevoie, cum se vaneaza un vis. Madonnei nu ii este teama, Madonna nu are inhibitii, nu are limite si nu actioneaza in umbra cenzurii acestora. Si ce daca s-a suparat si inca se mai supara Vaticanul pe ea? Conteaza numai ca are suficient curaj si suficienta putere de a transmite un mesaj coerent, de a sustine o imagine proprie si la fel de coerenta in ochii intregii lumi. Madonna nu se dezice si nu se retrage.

---