Bonnie Parker si Clyde Barrow sunt proscrisi celebri, talhari si criminali care au strabatut Statele Unite ale Americii in timpul Marii Depresii (1929-1939). Faptele lor nelegiuite i-au facut celebri in intreaga lume si intr-un mod ironic povestea lor a devenit in timp un mit al iubirii pana la moarte, al iubirii profunde, un mit in care doi oameni se pot iubi chiar daca faptele lor ii condamna si ii transforma in criminali. Au intrat in atentia presei si a intregii natiuni americane intr-o perioda care este descrisa adeseori drept "Era inamicilor publici" datorita numarului mare de proscrisi dati in urmarire de catre FBI, printre care Al Capone, Ma Barker, John Dillinger si evident eroii nostri Bonnie si Clyde.
Asa cum li s-a intamplat de nenumarate ori, urmatorul conflict cu oamenii legii s-a produs din cauza comportamentelor lor suspicioase si nu din cauza ca identitatea lor fusese deconspirata. Necunoscandu-le potentialul, politistii au incercat sa-i surpinda pe exilatii care traiau intr-un apartament inchiriat situat deasupra unui garaj, folosind numai echipajele a doua masini. Desi a fost luat prin surprindere, Clyde era renumit pentru capacitatea lui de a-si mentine stapanirea de sine sub presiunea schimburilor de foc. Si in plus avea cu siguranta mai multa experienta in astfel de situatii decat majoritatea reprezentantilor legii. El si W.D. Jones au reusit rapid sa elimine doi politisti, unul fiind omorat iar celalat grav ranit. Desi au reusit sa scape, Jones a fost ranit si urmaritii au lasat in urma lor cam tot ce aveau, inclusiv un aparat de fotografiat in care se afla un diafilm. Pozele, devenite celebre intre timp, au fost facute publice de catre un ziar local. Dupa acest incident Bonnie si Clyde au inceput sa foloseasca haine sau palarii pentru a acoperi numerele de inregistrare ale masinilor furate, inainte de a-si face fotografii, evitand astfel recunoasterea vehiculelor folosite in timpul jafurilor.