Cristina Balan a scris o scrisoare incredibila pentru toti cei care au avut ceva de comentat cu privire la gemenii ei. Acesta este un mesaj pe care toata lumea ar trebui sa il citeasca.

Ce este sindromul Down si cum se manifesta? Cauze, simptome si tratament

"Scrisoare deschisa catre primatele superioare:

Da, recunosc, am gresit.

Sunt vinovata de non-ucidere din culpa. Alt termen mai aproape de ce vreau sa exprim nu am gasit. Ah, si de tainuire, complicitate, presupun.

Greu de crezut, dar, in urma dezvaluirilor de ieri, sunt persoane care ma acuza ca nu mi-am ucis pruncii, in pantec. Eu inca incerc sa-mi infasor mintea in jurul acestei atitudini si sa inteleg cum de au putut scoate asemenea ineptii si, mai ales, de unde le-au scos. Ca din inima sigur nu. Am eu o banuiala de unde, dar nu e momentul s-o exprim... Oricum, e adanc.

Ok, nu suntem toti sentimentali, sensibili si empatici, dar, pentru numele Lui, cum reuseste cineva sa fie atat de cinic incat sa vada avortul terapeutic/medicinal ca pe o solutie pentru un copil "imperfect"?! (Pot pune link-uri cu oameni dizabilitati, care pana si semintele le scuipa mai cu talent decat unul non-dizabilitat).

De unde putem sti ce destin maret poate avea o persoana cu dizabilitate si cate suflete poate inspira prin exemplul personal?

Cum poti judeca totul numai dupa niste standarde implementate in constiinta noastra ca niste microcipuri?

Si, repet, cum poti sti ca pruncul tau, nascut tipic si sanatos, nu va avea o dizabilitate dobandita pe parcurs? Autism, accident, diabet, epilepsie... Ce ai face cu "defectul"?

Atunci l-ai ucide? Si daca te arati revoltat de aceasta idee, spune-mi, te rog, diferenta intre a ucide un bebelus de 24s si unul de 52s (sau pune tu o cifra).

E cam trist daca dragostea ta fata de o fiinta e conditionata de "perfectiune".

Nu, n-am sa fiu ipocrita sa spun ca eu imi doream copii cu SD, in defavoarea unora tipici (sau normali, cum le spui tu). Dar stii de ce? Tocmai pentru ca traim acest separatism intre tipici si speciali. Daca ar fi dupa multe primate, cei speciali ar trebui sa stea cuminti si adunati in centrele lor, sa nu mai lezeze sufletele sensibile ale celor care se uita la ei pe sub sprancene, ca la niste curiozitati.

Ieri am facut un mare efort sa-mi tarasc picioarele pana in platoul acela, sa vorbesc pentru atat de multi copii speciali si, pe bune, acesta nu era un subiect de dezbatere.

Nu poti sa dezbati asa ceva. Adica...ce rautate sa te lase inima sa spui despre acesti copii??? Ca ce? Ca existenta lor te incomodeaza? Oops, perfectiunea fiintei tale e amenintata de defectele unor indivizi pe care nu-i intelegi? Sa nu-mi spui ca te intereseaza viata lor, felul in care sunt ingrijiti sau ceea ce simt (caci da, ei simt, nu acolo sunt dizabilitati ei, ci tu).

Ce mi s-a reprosat? Ca n-am facut teste gen(etice). Niste minti luminate (cu led) au gasit solutia care putea sa previna aceasta "nenorocire", acest "blestem" (culese tot din popor, dar nu din orale, ci din virtuale).

Noroc ca sunt oameni care au scris, ca raspuns dat acestor luminati, ca au facut teste peste teste (cu rezultate bune) si dupa nastere, surpriza! Copilul avea SD sau altele.

Ca sa nu spun ca stiu eu un caz al unei femei gravide, care si-a facut triplul test (cu surub, ca sa mai glumim) si rezultatele aratau ca bebe are SD.

Mama a fost sfatuita, nu-i asa, sa avorteze, ca doar nu-i mare lucru sa ucizi ceva ce nu e la vedere. E doar o notiune abstracta, nu o viata...

Cu toate sfaturile "de bine", femeia a decis sa-si pastreze copilul, din banalul si insignifiantul motiv ca e al ei si, na, il cam iubeste (saraca, de la sarcina ii erau ametiti neuronii, nu?).

Ei bine, copilul s-a nascut sanatos, voios si mai tipic decat diCaprio (adica fara bau-bau de SD).

Stau si ma intreb...daca femeia respectiva avorta si medicii se prindeau ca testul a fost cam eronat, oare se simtea cineva vinovat?

E retorica, stiu mentalitatea macelarului.

Alta chestiune care ma bulverseaza total: cum pitici de gradina e posibil ca atatia oameni frumosi, calzi, inteligenti, talentati (care au copiii speciali) sa simta nevoia de izolare, nevoia de a se ascunde, de a fugi, doar pentru ca tu, ala de te uiti stramb la orice e diferit si mai putin perfect ca tine, nu esti capabil de a le accepta copiii, fratii etc?

Fac parte dintre ei. Poate n-oi fi nici frumoasa, nici desteapta, nici calda (e drept ca am mainile si labele reci mai mereu. Labele, da, ca nu tot piciorul e rece), insa tendinta de izolare o simt. Asta pentru ca tu, primata superioara, ma privesti cu dispret, superioritate, repros, dezgust si intoleranta. Nu avem loc in lumea ta plina de abilitati?

In incheiere, desi e foarte posibil sa mai tot editez postarea pe masura ce-mi amintesc unele lucruri de lamurit, vreau sa-mi arat dezamagirea fata de unii jurnalisti, care, din nou, nu sunt capabili sa redea o declaratie fara s-o altereze prin omisiune, alipire de idei, neatentie (mna, daca nu mai poate fuma la biroul propriu si personal...) etc etc.

Asa ca daca apare pe undeva scris ca eu am afirmat cum ca sarcina mea era defecta, sa inchideti link-ul/site-ul/aplicatia/tv/radio etc.

Am citit pe undeva ineptia asta, scrisa de cineva care probabil ca a ascultat interviul meu cu ceafa, ca urechile sigur erau pline de ceara (dopuri, ca e normal sa avem ceara in urechi si chiar e contraindicat s-o curatam cu betisoare care imping ceara pe conductul auditiv si poate provoca leziuni pe timpan). Scuze, m-a luat valul.

In alta incheiere, nu, nu sunt mai pacatoasa decat tine. Si nici karma mea nu e o bitch. Nici ratata/incapabila nu-s.

Copiii mei nu sunt niste legume. Nici nu "sufera" de sindrom down. Nici bolnavi nu sunt (ba as indrazni sa spun ca imunitatea lor e mai buna decat a multor tipici).

Dar daca nu poti mai mult decat sa faci afirmatii stereotipice, din spatele unui gadget, atunci felicitari, esti o primata superioara!

Si-ti doresc sa nu ai niciodata un copil special. Nu, nu pentru ca ar fi o nenorocire, ci pentru ca nu ai putea face fata, iar acel suflet ar merita, oricum, infinit mai mult. De exemplu, un Om."

sursa material si foto: Cristina Balan, Facebook

Citate despre familie care te vor face să apreciezi mai mult persoanele dragi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: