Tango de mai

Irina Pacurariu:

Fiica-mea, Carina, in mod sigur a planificat copilul. Ea i-a dat berzei un telefon, absolut privat, si i-a invocat un fratior sau o surioara. S-a intamplat sa ia unul dintre telefoanele noastre si a nimerit la o cunostinta care a intrat in joc, si i-a raspuns. Carina e convinsa ca ea a starnit fenomenul, iar noi am lasat-o sa creada. La un moment dat, insa, a vrut sa opreasca lucrurile si cred ca a fost o lectie ca, odata ce ai pornit ceva, e greu sa mai opresti, nu-i ca trenul care mai sta prin gari. (…) Intrase in panica, si-a dat seama ca lucrurile sunt foarte serioase, pentru ca noi incepuseram sa avem discutii despre ce se va intampla, cine va avea grija de doi copii... Totusi Carina se obisnuise sa creasca din cand in cand cu noi si uneori cu bunica, intr-un anumit fel care, clar, se va schimba... Dar, revenind la copilul care urmeaza sa se nasca, cred ca acest copil este tot ce am putut eu sa pun in locul unei mari pierderi de anul trecut. Mi-a murit cea mai buna prietena si am hotarat ca nu e nimic mai de pret decat sa pun in loc o viata noua.

Barbatul te tradeaza cu el insusi, cu lumea lui, cu ce simte ca trebuie sa i se intample in viata asta si n-are voie sa lase neterminat. Cu doua saptamani inainte ca eu sa nasc a doua oara, la o varsta la care sa spunem ca as avea mai mare nevoie de protectie, el va pleca in Himalaya. O stire pe care chiar am primit-o greu.

---