Odata ca niciodata

Cum poate muzica sa uneasca doua suflete ratacite, sa aprinda iubirea, sa creeze noi inceputuri si sa dea speranta si sens vietii? Un irlandez si o imigranta, interpretati nu de actori profesionisti, ci de muzicieni, traiesc o idila neconventionala in “Odata ca niciodata”, “cel mai bun muzical al generatiei noastre” (Michael Phillips, Chicago Times).

El repara aspiratoare in atelierul tatalui sau, isi alina suferinta dupa fosta iubita compunand melodii si cantand pe strazile Dublinului. Ea, imigranta ceha, isi castiga existenta vanzand flori si canta la pian intr-un magazin de instrumente muzicale al carui patron ii permite sa exerseze o ora pe zi. Piesele lui si aspiratorul ei stricat sunt premisele pe care se insinueaza o idila sensibila, pe acorduri de chitara si pian. Se intalnesc zilnic pe strada unde “lucreaza”, isi asculta reciproc muzica, incep sa cante impreuna si o legatura inefabila se creeaza intre ei. Increzatoare in talentul lui, ea il ajuta sa inchirieze un studio de inregistrari la un pret avantajos si accepta sa il acompanieze la pian. Avand inregistrarea gata, el poate pleca la Londra in cautarea succesului...

Singur; ea are un copil si o mama de intretinut si incearca sa-si salveze casnicia. Insa, inainte de plecare, irlandezul il convinge pe patronul magazinului de instrumente sa-i trimita iubitei lui un pian, cadou de ramas bun. Oricum, pentru un cuplu care comunica prin muzica, vorbele sunt de prisos. Viata
ii desparte, insa muzica pe care au creat-o impreuna le duce povestea mai departe.

Cum filmul nu ne dezvaluie numele personajelor principale, intelegem ca se pot chema oricum: sunt un el si o ea universali, in cautarea iubirii si a vocatiei, doua inimi frante care se descopera si se sustin intr-o lume in care si visele au pret. De la lipsurile materiale pana la vointa si sacrificiile necesare pentru implinirea unei dorinte, de la sperante inaripate la pragmatismul cel mai frust, filmul impresioneaza prin obiectivism, prezentand cu sinceritate dificultatile oamenilor obisnuiti: de cele mai multe ori, viata decurge in tonuri de gri si multe iubiri se sting inainte de a-si lua zborul. Un musical contemporan de un romantism atipic, lipsit de clisee si inflorituri dragute, un film dulce-amarui... ca viata insasi.

---