Setari Cookie-uri

Sarutari de cinema

Fiu al unui fotograf de platou, Gilles Hector si-a facut un obicei din a colinda salile de cinema din Cartierul Latin, urmarind continuu filme vechi, in cautarea mamei pe care nu a cunoscut-o niciodata.

Pana sa fie mistuit de un incendiu, apartamentul tatalui meu era plin de aceste miracole instantanee magice: un cascat al lui Martine Carol, privirea intunecata a lui Francoise Dorleac, strania tulburare exprimata de buzele lui Delphine Seyrig, cu o clipa mai inainte ca o voce sa strige "Motor". Dupa cate stiu eu, nici una dintre aceste imagini n-a fost publicata vreodata. Ele erau invaluite de mister, intocmai ca podoabele vechilor faraoni sau ca odajdiile din sacristii. Tatal meu le facea pentru sine. Dar eu vreau sa cred ca le facea pentru mine mai ales pozele de actrite lasandu-mi grija de-a le alege.

Nu stiu nimic despre originile mele. M-am nascut la Paris, din mama necunoscuta, iar tatal meu fotografia eroinele din filme. Cu putin inainte sa moara, mi-a marturisit ca existenta mea se datora unui sarut de cinema."

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
31 Octombrie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.