Setari Cookie-uri

(P) Daca ai sti ce-ti rezerva viitorul, ce-ai face?

FLASHFORWARD: AMINTIRI DIN VIITOR, cel mai asteptat serial al anului va fi difuzat in premiera si in exclusivitate la AXN din 16 noiembrie, de la ora 23:00

Acest fascinant serial nou nout incepe cu o surpriza de proportii: toti locuitorii planetei isi pierd cunostinta simultan pret de 2 minute si 17 secunde, perioada in care vad ceea ce li se va intampla intr-un anumit moment din viitor.

FlashForward: Amintiri din viitor va fi difuzat din 16 noiembrie, in fiecare luni, de la ora 23:00 in premiera si in exclusivitate la AXN.

AXN continua sa ofere publicului in premiera si in exclusivitate cele mai recente si mai de succes seriale americane. Astfel, pe langa FlashForward: Amintiri din viitor, AXN va difuza, la scurt timp dupa premiera lor din S.U.A., cele mai recente sezoane din seriale de succes precum Lost: Naufragiatii, CSI: NY – Criminalistii si Minti ciminale.

Aceasta drama reda impactul pe care-l are asupra oamenilor un eveniment inexplicabil ce face ca toti locuitorii planetei sa isi piarda cunostinta in acelasi moment si sa vada ce se va intampla sase luni mai tarziu, pe 29 aprilie 2010. Serialul, care are 24 de episoade, este o adaptare a romanului lui Robert J. Sawyer, un celebru si multi-premiat scriitor american de SF. Productia urmareste viata unui grup de personaje a caror existenta este definitiv schimbata de experienta prin care tocmai au trecut si care, dupa cum era de asteptat, incearca sa inteleaga ce anume au vazut si sa decida daca isi accepta destinul sau vor incerca sa-l schimbe.

In FlashForward: Amintiri din viitor, produs de David S. Goyer (co-scenaristul filmelor Batman-Inceputuri si Cavalerul negru) si Brannon Braga (24, Star Trek: Enterprise) joaca Joseph Fiennes (Shakespeare in Love), Jack Davenport (trilogia Piratii din Caraibe), Dominic Monaghan (Lost:Naufragiatii) si Sonya Walger (Lost:Naufragiatii) precum si John Cho (Star Trek), Courtney B. Vance (Lege si ordine: Intentii criminale), Brian O'Byrne, Christine Woods, Zachary Knighton si Peyton List.

Serialul a avut premiera in Statele Unite pe canalul ABC in septembrie 2009 si a devenit unul dintre cele mai de succes productii ale grilei de toamna. De atunci, serialul a fost preluat si difuzat de tari precum Marea Britanie, Spania, Australia, Italia, Rusia si Singapore si continua sa se bucure de un succes enorm peste tot in lume.

Flash Forward: Amintiri din viitor - un serial captivant pe care trebuie sa il vezi in premiera si in exclusivitate la AXN. Din 16 noiembrie, in fiecare luni, de la ora 23:00 – cel mai asteptat serial din aceasta toamna numai la AXN.

INTERVIU CU JOSEPH FIENNES - "MARK BENFORD"

Ce te-a facut sa decizi sa lucrezi in televiziune? Ai o frumoasa cariera in cinematografie...


Buna intrebare. Am inceput intr-un teatru pentru tineret, cand aveam 17 ani si, de atunci, am vrut sa fac doar teatru. Nu am avut nicio inclinatie pentru film sau televiziune. Nu erau in plan. Ma interesa doar limbajul teatral si asa am ajuns sa lucrez cu niste minunati regizori de teatru, am lucrat cu Arthur Miller la One Stage, la Young Vic – unde mi-am inceput cariera – si am facut mult radio. Radioul a contat enorm. Am lucrat constant pentru BBC. Și apoi, datorita teatrului, am primit de lucru in cinema. Si am pendulat intre teatru si film. Televiziunea nu a aparut pe radar decat acum vreo 10 ani, odata cu serialele de calitate. Pentru mine, "Sopranos" a fost un deschizator de drum. "The Wire" la fel. Se vedea ca este vorba de munca unor mari regizori. Pe unii i-am recunoscut din lumea filmului.

Mi s-a parut foarte interesant. Si, intr-adevar, dupa cum stim cu totii, granita – desigur, exista un fel de snobism intre cele doua medii – s-a dezintegrat complet. Simt ca fac parte din aceasta generatie pentru care televiziunea este noul cinematograf. Poate ca e un lucru periculos de spus, dar... imi place cinema-ul. Imi plac David Lean, Kubrick, Hitchcock, Spielberg. Ador lumea lor si asta nu se va schimba niciodata. Dar cei mai multi oameni au contact numai cu un televizor cu ecran mare. Cand eram copil – n-am avut televizor pana pe la 14 ani – aparatul avea o dimensiune normala. Acum, „dimensiunea normala” este de 106 cm. Iar ecranul cel mic este iPhone-ul. Toata lumea se uita la aplicatiile de pe iPhone. Cred ca acela este micul ecran si trebuie sa redefinim notiunea de „ecran mic”. Si, in multe feluri, televiziunea este noul cinema. Calitatea – inalta definitie –este geniala. Am fost in mai multe cinematografe si este mizerabil. Obiectivul stee murdar. Se vad toate defectele. Si acum poti sa stai acasa, sa te bucuri de o calitate uluitoare, atat din punct de vedere vizual cat si al sunetului. Deci tehnologia s-a schimbat complet. Simt ca eu, ca actor, am aparut intr-un moment in care tehnologia, scriitura, valoarea productiei s-a schimbat complet. Asa cum a spus Darwin, supravietuirea celui mai puternic n-are legatura cu frumusetea sau inteligenta. Totul tine de capacitatea de a te adapta. Adaptarea este cheia. Televiziunea este un mediu cu adevarat minunat.

Dupa cum am spus, totul a inceput cu "The Sopranos". "Flashforward" nu ar fi existat daca "Lost" nu ar fi introdus premisa unei distributii mari, cu decoruri uriase si cu o mitologie misterioasa de care sa devii dependent. "Flashforward" are o distributie mare si mister, dar nu e vorba de o mitologie. Totul se concentreaza pe personaje. Dar "Lost" a constituit premisa pentru acest tip de televiziune. Pentru un actor, este perioada perfecta pentru a trece de la radio in teatru, film si televiziune. Ma simt binecuvantat ca pot pendula intre aceste medii. Si acum, snobismul si delimitarile intre medii au disparut, si suntem confruntati cu o intrebare foarte simpla: E bine sau e rau? Nu e vorba de mediu. M-as uita? As asculta? Nu m-as uita? N-as asculta? Cred ca asta e problema. Asa ca atunci cand am citit scriptul, am fost uimit – era ceva ce voiam sa vad si sa aud. Era ceva ce mi-ar fi putut da dependenta. Are un pic din aerul de dependenta pe care-l da "24", dar cu o distributie de "Lost". Are aer de drama procedurala, dar arhitectura intregului merge mai departe si totul devine o poveste intinsa pe cinci ani. Deci, pentru mine, e o noua forma de divertisment.

Cum te-ai adaptat la L.A.?

Am venit aici de la primul meu film si-n ultimii 12-15 de ani am tot facut naveta. Iubesc orasul. Dar pana acum n-am locuit aici. A locui aici este cu totul altceva. Am lucrat aici de cateva ori, dar imi place. Am niste prieteni minunati. Deci, pe parcursul mai multor ani, am dezvoltat o buna conexiune. Nu e niciun soc. Dar e grozav ca, vreme de cateva luni, ma voi trezi aici in timp ce la Londra, vremea e gri si umeda. Am sa-mi sun prietenii si le voi zice "Cum e duminica? A mea e grozava. Sunt fericit si nu ma trezi din acest vis".

Nu ti-e dor de nimic?

Ba da... de prieteni si de familie, la fel ca oriunde. Dar fac meseria asta de aproape 20 de ani, stau mai mult prin hoteluri, cu valizele mereu facute. Asta ne e meseria. Si nu e cu adevarat o schimbare. Si da dependenta. Pana peste vreo 6 luni, nu stiu daca serialul va avea succes sau nu. Pana la noi ordine, contractul meu se termina in noiembrie.

Tocmai ce am vazut episodul 3. Chiar ati filmat in Germania, si cum a fost sa lucrezi cu actorii germani? Promit ca e singura intrebare germana.

A fost grozav. Ador Munchen-ul. Am fost la Munchen. Am lucrat la Munchen. Ce-mi place la Munchen sunt tipii care fac surf in parc. Undeva in Gradina Englezeasca. Dar n-am filmat acolo ci in Los Angeles. Si CGI-ul te face sa-ti imaginezi ca esti in Germania. Dar imi place ca e un serial global. Si, in aceasta privinta, se extinde si traverseaza toate continentele, culturile si limbile. Imi place pilotul – sotia mea, nascuta si crescuta in Elvetia, a fost uimita de pilot. „Dumnezeule, este in limba germana. Fantastic. Grandios. Il vad in germana”. Si i s-a parut grozav ca reteaua le-a permis actorilor sa vorbeasca in propria lor limba cu subtitrare.

Vor fi si orase din Europa Centrala? Eu sunt din Ungaria...


Da. O sa am grija sa se intample. Nu stiu daca neaparat Ungaria, dar cred ca va fi ceva din zona. E un imens eveniment mondial si toata lumea e, intr-un fel, legata. Putem privi totul ca un soi de "Short Cuts" al lui Altman, dar este un "Short Cuts" global. Deci, in curand, vom incepe sa intersectam toate aceste povesti si o sa apara un efect de domino – daca cineva incearca sa schimbe soarta celor din LA, asta poate afecta pe cineva din Ungaria. Suntem cu totii in aceeasi oala si ador chestia asta. Nu am mai vazut seriale TV care sa uneasca in asa fel tari si culturi.

Spune-ne un pic despre personajul tau... Ce-ti place la el?

Caracterul, faptul ca lucreaza la FBI. E placut sa lasi caii pentru o masina de viteza si camasa cu volanase si pana de scris pentru un pistol si o vesta Kevlar. Ador toata actiunea. Cred ca asta m-a atras si de abia acum imi dau seama. Episoadele cumuleaza tot mai mult conflict, personajele se confrunta intre ele. Si e minunat. In fiecare saptamana exista fie o chestiune morala care trebuie bifata, si sunt spuse lucruri ce apartin de viata lui Mark. Imi place ca, in profesia lui, vaneaza, practic, toate aceste indicii. "Trebuie sa iasa treaba. Timpul trece. Hai sa intelegem evenimentele inainte ca acestea sa se intample pe 29 aprilie." Si, brusc, gaseste un indiciu si e fantastic.

Asta e viata lui profesionala, dar in viata sa personala – in cazul in care ceea ce se intampla in viata sa profesionala se adevereste, inseamna ca ceea ce se intampla in viata sa personala se adevereste, adica se va reapuca de baut si sotia sa va avea o aventura. Imi place ca e prins intre aceste doua lumi, si se vede ca Mark incepe sa para invins. Spiritul sau va fi testat si e interesant. Stiu ca daca beau, trebuie sa o iau in acea directie, sa ajung in situatia de a-mi presa atat de mult sotia incat ea sa aiba o aventura, deoarece chiar eu pot fi vinovat pentru aventura ei. Mereu dau vina pe ea si poate fi o auto-profetie. Deci ma joc cu temele astea. Avem sase luni ca, in cazul in care aceste viziuni se adeveresc, sa ajungem acolo. Imi plac nervozitatea si tensiunea. E ca si cum ar avea un dracusor. El nu vrea sa se reapuce de baut si isi iubeste sotia si familia. Iar acum vede ca sotia lui a avut o aventura si este foarte nervos din pricina asta. Toate astea fac distractiva meseria de actor.

Te-ai si casatorit anul asta...

Da.

Si vei deveni, curand, si tata, nu?

E ciudat. The Daily Mail a spus ca eu am anuntat asa ceva. Nu e adevarat. N-am facut asa ceva. Dar e adevarat ca m-am casatorit.

Deci a fost un an memorabil...

Imens, enorm. Sotia mea este din Elvetia. Eu sunt din Londra. Ne-am casatorit in Italia. Am incercat sa organizez totul prin internet, in timp cu pregateam serialul. Și pentru doi straini nu e deloc simplu sa se casatoreasca intr-o tara extrem de catolica. Si in timp ce filmam episodul 4 sau 5, am plecat sa ma casatoresc si apoi m-am intors. Ma simt ca in programul de protectie a martorilor. Am o sotie noua, un cont bancar nou, o masina noua, o casa noua. Si a fost totul si greu si antrenant, dar si obositor.

Avand in vedere tema viitorului prezenta in serial, care sunt visele tale apropo de viitor profesional? Producatorii vor 5 sezoane... crezi ca serialul va rezista vreme de cinci ani? Si, de asemenea, pe plan personal, ai dori, mai devreme sau mai tarziu, sa devii tata?

In primul rand, vedeta serialului este productia. E "Flashforward". Mi-a placut la nebunie sa lucrez cu David Goyer si echipa sa. Si, bineinteles, daca as putea vedea viitorul, as spune ca – pentru ca au vorbit cu David – a pus totul la cale in mod stralucit. Va fi asa de distractiv incat ar fi trist daca nu ar dura cinci ani. As vrea sa putem face tot ce ne dorim. Si daca tot e vorba de productie, mi-ar placea sa produc o familie. Am crescut intr-o familie mare. Si imi place meseria, o fac de 20 de ani, si am invatat de timpuriu ca aceasta bransa nu e neaparat plina de compasiune. Familia este plina de compasiune. Stiu care dintre cele doua este cea care dureaza...

Ai si alte vise in afara de a deveni tata si de un serial de succes?

Nu am un plan sau un vis anume de indeplinit. Sunt mult mai simplu de atat. Nu sunt foarte ambitios. Imi plac provocarile creative si ele imi ofera tot ce mi-as putea dori. E minunat sa pot lucra intr-un mediu pe care il iubesc si nu cred ca am nevoie de mult mai mult.

Mama ta a fost scriitoare. Te-ai gandit sa-i adaptezi vreun roman pentru film sau televiziune?

Nu, dar vreuna sau doua dintre ele s-ar preta. A scris o carte frumoasa, care cred ca a devenit piesa de teatru: "On Pilgrimage". Mama a murit de cancer la san. A fost diagnosticata cu o tumoare foarte agresiva si, dupa diagnostic, s-a dus la Lourdes, apoi in Spania, in Irun si Santiago de Compostela, acolo unde se termina pelerinajul. Deci a facut o plimbare de jumatate de an si a scris "On Pilgrimage". E o carte spirituala, teologica chiar, de calatorie. E ca un Rough Guide sau un Lonely Planet, dar teologic. Ar fi o poveste minunata despre o femeie. E foarte amuzanta, si intalneste o multime de alti oameni. Fiecare are un motiv personal pentru pelerinaj. E o interpretare plina de umor a Lourdes-ului, toata dementa aia cu industria de Madone de plastic si inmuierea in apa si asa mai departe. E o interpretare plina de umor si emotie a provocarilor puse de teologie. Ar fi un rol incredibil pentru o femeie. Ar putea fi un mare, mare rol. Am simtit intotdeauna ca poate fi o poveste minunata.

Ai mai lucrat cu familia?

Da. Cu Martha, cu Ralph si cu fratele meu Magnus, care e un muzician. A scris muzica pentru nunta mea... asta a fost ultima data cand am lucrat impreuna.

De fiecare data cand ma uit la unul dintre filmele tale, esti foarte intens si pui multa pasiune cum e si in cazul "Enemy at the Gates" sau chiar "Shakespeare in Love". Asa esti tu si in viata reala? Cat de mult tine de actorie si cat...

Ciudat... evident, ca la orice actor, o parte din personalitatea mea isi spune cuvantul asupra rolurilor. Tine de casting sau de alegerile pe care le fac in mod inconstient. Dar cred ca nu-s chiar asa...Sunt un glumet. Sunt mai degraba opusul acestor personaje. Si da, sunt curios. Imi place sa joc serios pentru ca eu nu sunt asa. Fac tot timpul farse si nu-s prea serios. Deci e ciudat.

Ai mentionat evolutia televiziunii si a cinema-ului... Poti spune ca televiziunea chiar se apropie de standardul din cinema?

Da. Am facut o serie de filme independente pentru ca imi plac acei regizori si povestile pe care le spun. Nu ma omor dupa blockbustere. Daca am de ales, as prefera un film obscur. Am lucrat cu cativa regizori interesanti. Dar, dupa cum stii, in lumea filmului independent, in cele mai bune momente ale ei, se obtine greu finantare. Si asta influenteaza perioada de timp, de pregatire sau bugetul filmului. Iar diferenta dintre film si televiziune e uluitoare. Cand lucrezi cu un studio ca Disney-ul, echipa de profesionisti e impecabila iar posibilitatile tehnice sunt uimitoare. De fiecare data cand merg pe platou, ma simt ca si cum as lucra la un blockbuster si nu seamana cu niciun film la care am lucrat. Totul s-a schimbat. Totul e foarte diferit.

Serialul a fost teribil de bine primit de public, chiar de la episodul pilot. De ce sunt oamenii atat de interesati de viitor?

Habar nu am. Cred ca e din pricina ca ofera divertisment de mare calitate. Cred ca acea minunata curiozitate „Ce-ar fi daca mi-as cunoaste viitorul?” e un fel de carlig. Si e placut sa-i vezi pe altii jucand asta. Vorbeste despre conditia umana si, intr-un moment de mare presiune, ne sileste sa ne privim in oglinda. Fie ca te gandesti la Katrina, la 11 septembrie, sau la vreo alta catastrofa americana, totul se reduce la a strange oamenii la un loc. Combina thrillerul SF cu elementul uman, plin de compasiune. Asa ca-s multe lucruri care sa placa publicului. Poti fi genul tocilar si sa cauti indiciile de tip "Lost". Poti fi pasionat de interactiunea si de relatiile umane. Si am auzit ca o multime de femei se uita la serial care, in fond, pare destul de masculin in anumite privinte (explozii, sarituri in timp si FBI). Si, evident, e perfect echilibrat din punct de vedere a ceea ce transmite oamenilor. Exista niste roluri feminine excelente care aduc public de sex feminin, dar eu cred ca ceea ce atrage este subiectul in sine, tentativa oamenilor de a se intelege. Asta pare o dinamica feminina.

Ai vrea sa-ti vezi viitorul?

Nu pot sa raspund... Oare as vrea? Da, cred ca da.






Kudika
13 Noiembrie 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.