Parerea expertului: Teama, prieten sau dusman?

Teama este o stare a constiintei care te poate tine captiv si blocat in vechi comportamente.

Teama, aparte de definitiile academice, o poti recunoaste prin ochii mari si atintiti, postura rigida si lipsa flexibilitatii o data cu incapacitatea de a te relaxa.

Cu totii am trait-o la un moment dat in viata noastra, pentru ca pana la urma este o reactie normala la ceea ce noi percepem amenintator.

Pericolul adevarat apare cand aceasta teama ne impiedica sa evoluam. Si nu sunt rare cazurile. Observ cu stupoare ca suntem din ce in ce mai cuprinsi de panica, de nesiguranta si mai mult ne complacem in situatii deloc benefice pentru noi.

Te poti intalni in fiecare zi cu teama de a-ti asuma riscuri, teama de esec, teama de a fi judecata sau teama de a fii singura.

Se pare ca o data cu experientele de viata am trecut de la teama naturala de zgmot sau obiecte mari pe care o experiementam in prima copilarie la temeri care au din ce ce ince mai putin la baza unui pericol real.

Si cum din noi nevoia de apartenenta ma cuprinde, imi indrept atentia cu precadere asupra ta, stimata doamna, fiindca ma identific cu tine inainte de generalizarea umana.

Intorcandu-ne in timp, poate ca nici nu ar trebui sa ne surprinda aceasta teama in care e blocata femeia secolului 21.

Au trecut ani de zile pana cand femeia a reusit sa-si depaseasca conditia, sa isi castige independenta si pana cand a invatat ca supunerea a doar o alegere. Dar am reusit. Si totusi ,teama apare ca o gena calatoare de la o generatie la alta si inca ne marcheaza existenta.

Si acum vin eu sa te scot din starea de confort si complacere in care te afli si te indemn sa-ti pui urmatoarea intrebare:

De cate ori ai fost oprita in a lua decizii sub premise temerilor si indoielilor?

De ce continui sa te plangi cand stii ca te-ai lasat prada acestei frici si ca astazi nu ai facut nimic pentru a iesi din situatia in care te aflii?

Intotdeauna avem o scuza pentru a explica lipsa actiunii si luarea deciziilor cand vine vorba de viata noastra si in special in relatii.

Stau si ma intreb cum de poti sa te multumesti cu putinul pe care il primesti, cu mediocritatea, lipsa pasiunii si intimitatii, cu un coleg de camera sau in unele cazuri cu inca un copil de crescut?

---