Caietul visurilor

Nu doar boschetarii renunta.

De cate ori ai renuntat?
De ce nu traiesti viata pe care-o visezi?
De ce n-ai ajuns unde-ti doresti?

Ce mai astepti?

Te-ai saturat sa cersesti?
Urmeaza povestea unui om mare, Victot Frankl, un faimos psihiatru care a supravietuit lagarului de concentrare.

Ai sansa de a face ceva.
Ai sansa de a alege orice.
Ai libertatea asta…alege propriul tau fel de a fi.

Nu te-ai saturat sa fii o jucarie la dispozitia intamplarilor?

Ce l-a tinut in viata la Auschwitz?
Dupa un fragment din viata lui Victor Frank ma indoiesc ca o sa te mai framanti, plangi..

“ Cu ochii aproape in lacrimi, de durere (aveam niste rani groaznice la picioare din cauza incaltamintei scalciate), am mers schiopatand cativa kilometri, din lagar, impreuna cu coloana lunga de oameni, pana la locul de munca. Un vant rece si taios ne lovea. Ma tot gandeam la nesfarsitele si maruntele probleme din viata noastra nenorocita. Ce vom manca diseara? Daca o sa primesc o bucata de carnat ca supliment, sa il schimb oare pe o bucata de paine? Ar trebui oare sa-mi dau la schimb pentru o supa ultima tigara care-mi ramasese dintr-un bonus pe care-l primisem cu doua saptamani in urma? Cum sa fac rost de o bucata de sarma ca sa inlocuiesc bucata care-mi slujea drept siret? O sa ajung oare la timp la locul de munca ca sa ma alatur aceleiasi echipe de lucru sau va trebui sa ma alatur alteia care s-ar putea sa aiba parte de o bruta de supraveghetor? Ce-as putea sa fac ca sa ma pun bine cu Capo-ul care m-a ajutat sa obtin de lucru in lagar, in loc sa fac aceste marsuri zilnice oribile?

Ma scarbisem de starea aceea de lucruri care ma constrangea, zi de zi, ora de ora, sa ma gandesc doar la astfel de lucruri marunte. Mi-am silit gandurile sa treaca la alt subiect.
Brusc m-am vazut stand in picioare intr-o sala de conferinte bine luminata, calda si placuta. In fata mea, un public atent care sedea pe niste scaune tapitate, confortabile. Tineam o prelegere despre psihologia lagarelor de concentrare! Toate cate ma apasau in clipele acelea devenisera obiective. Pe calea aceasta am reusit cumva sa ma ridic deasupra situatiei, deasupra suferintelor din clipa aceea, si sa le privesc ca si cum ar fi tinut deja de trecut. Atat eu, cat si necazurile mele devenisera obiectivul unui interesant studiu psihostiintific realizat chiar de mine insumi.”

---