Povestea anorexiei mele

Cat de greu e sa traiesti.... cand te nasti intr-o famile care mereu cere prea mult? Cand trebuie sa te maturizezi fortat pentru ca lor li se pare ca la varsta de cinci sau sase ani trebuie sa stii data caderii Imperiului Roman si, daca nu o stii, te trateaza cu compatimire, cu aerul cu care ar trata orice bolnav psihic sau cu care o trateaza pe matusa ta ratata care a fost de cand se stie obeza si care a slabit dar s-a ingrasat la loc din cauza unei deceptii amoroase?

De cand m-am nascut, trebuia sa ma ridic tot timpul unor asteptari absurde, fara niciun sens. Si asta pentru ca mama m-a nascut la 34 de ani, fortata practic de mama ei, care a vrut sa ii ofere fiicei sale mai mici (matusii mele) sansa de a creste un copil, pentru ca stia ca nu o sa se casatoreasca niciodata din cauza obezitatii sale morbide si a faptului ca a fost dezvirginata si apoi parasita de cel pe care il iubea.

Tot timpul mi s-a spus ca sunt inteligenta, ca sunt mai deasupra cumva fata de ceilalti si ca seman leit cu tatal meu, un om fara suflet care mananca si bea ca un porc si cu care mama a fost obligata sa se marite din cauza ca au facut dragoste inainte de casatorie.

Mi s-a dat exemplu pozitiv matusa mea, o femeie posesiva si parsiva, care isi ascunde aceasta latura sub grasime si sub un zambet parasit de mila, pentru virtutile sale si pentru dragostea sa fata de copii.

Mama nu m-a iubit niciodata, ci a iubit acest bulgare de unt care visa sa aiba orgasme cu tata in timp ce ii masa picioarele. Asa ca am devenit si eu obeza si incercam sa o copiez pe matusa mea in speranta ca ma va iubi si pe mine mama, o femeie gen blonda sexi.

Apoi a urmat primul an de gradinita pentru mine (dar care trebuia sa fie deja ultimul) pentru ca altfel nu puteam merge la scoala. Acolo am intalnit-o pe ea, pe o fata care , de cand a vazut-o, mama a zis ca este copilul ideal si pe care, ani de-a randul mi-a dat-o exempu. Opt ani de zile am stat cu ea in banca, fortata de mama mea. Tot timpul radea de mine pe la spate, desi se dadea drept prietena mea. Umilintele de la scoala si faptul ca m-am indragostit de cineva (care, ironia sortii, o prefera tot pe ea), care era dezgustat de mine, m-au facut sa slabesc.

Am slabit, dar asta s-a transformat in ceva negativ, acum fiind in pragul anorexiei nervoase.Tot timpul voi cred ca trebuie sa slabesc si nu stiu ce va urma.

---