In ultimii doi ani am trecut prin doua despartiri dureoase. Cand s-a incheiat cea de-a doua relatie, am simtit ca mi se rupe inima. Am avut nopti intregi in care doar am plans, m-am invinovatit si m-am gandit cum ar fi fost daca as fi facut altceva. Orice. Insa intr-o dimineata, m-am trezit si am hotarat sa accept direct durerea. Sa nu mai invinovatesc pe nimeni. Sa accept ce s-a intamplat, sa invat o lectie pe care sa o iau cu mine in viitor.

Nu este vina ta că nu ai știut să îți protejezi inima

foto interior si prima pagina: Tithi Luadthong, Shutterstock

Insa nu a fost atat de usor precum speram. Acceptarea durerii era ca si cum as fi incercat sa merg cu o barca printr-o furtuna. Se simtea infricosator, incomod si haotic.

Am incercat sa fiu sincera cu mine. Sa privesc aceasta despartire cu alti ochi. Sa inteleg ca este mai mult decat durere - au fost si amintiri frumoase pe care as vrea sa le pastrez in viata mea. A trebuit sa reflectez asupra sentimentelor de insecuritate pe care le-am simtit.

Acceptand durerea am invatat sa ma accept pe mine insami. La inceput a fost incredibil de neplacut. Insa cu cat permiteam mai mult mintii sa proceseze ceea ce sufletul simtea, cu atat ma simteam in control asupra emotiilor mele.

Cea mai importanta lectie pe care am luat-o cu mine din aceasta experienta este urmatoarea: nu trebuie sa neglijam durerea pentru ca acest lucru nu duce la fericire pe termen lung. Ascundem ceea ce simtim si, atunci cand ne este lumea mai draga, ajungem sa o resimtim. Este mai usor sa negi durerea decat sa o accepti si sa inveti din ea. Toate aceste sentimente dificile sunt incredibil de neplacute si facem tot ce putem pentru a fugi de ele. Insa, in cele din urma, doar ne fac rau.

Negarea durereii impiedica cresterea si progresul in viata. In negarea noastra, refuzam sa invatam lectiile in greutatile inevitabile ale vietii. Cand acordam timpul necesar pentru a procesa si intelege durerea, nu doar ca ne dam seama de puterea pe care o avem asupra starilor noastre, ci facem si un lucru minunat pentru sufletul nostru pe termen lung - il invatam sa simta cu adevarat.

Durerea este naturala si este acolo pentru un motiv - ne ajuta sa crestem si sa savuram momentele de fericire. Prin durere, invatam ce inseamna viata cu adevarat. Invatam despre noi insine. Invatam lectii de viata. Descoperim curajul care se ascunde in noi.

Lumea noastra este plina de oameni care trec prin viata cu durerea agatata de ei ani intregi pentru ca refuza sa o accepte. Si pe masura ce timpul trece, aceasta cantareste tot mai greu.

Durerea nu dispare. Ea se ascunde in alte zone ale vietii noastre. Gaseste intotdeauna noi locuri in care sa patrunda in trupurile si mintile noastre pana cand vom decide sa o acceptam si sa ne eliberam de ea.

Iata un sfat pe care l-am primit de la bunica mea: "Incearca sa nu mai judeci ceea ce simti. Daca suferi dupa o despartire nu iti mai spune "Nu trebuie sa simt asta. Sunt atat de slaba." In schimb, accepta ceea ce simti, plangi daca trebuie si permite-i inimii sa se vindece."

Indiferent de ceea ce inima ta simti, accepta. Durerea este autentica si face parte din viata ta pentru un motiv - acela de a te invata sa renunti la greutatea care te impiedica sa iti eliberezi sufletul.

Laudă-ți sufletul pentru cât de multe poate îndura!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Vizionare placuta