Setari Cookie-uri

Cum să fii fericit cu adevărat. Poveste reală din copilăria mea

Uităm că fiecare om care trece pe lângă noi are o poveste de viață la fel de captivantă, complicată ca a noastră.

Într-o duminică dimineață, când eram mică, tatăl meu m-a surprins și m-a dus la lac pentru a pescui. Însă, în loc să pescuim, așa cum făceau toți ceilalți copii cu părinții lor, ne-am așezat pe marginea lacului și ne-am uitat la acele familii (în general erau doar tați și copii - fete și băieți). Timp de peste o oră, am stat acolo și am privit fără să aruncăm măcar o dată undiță de pescuit în apă.

Eram tristă și supărată. Nu înțelegeam de ce tatăl meu mă luase la pescuit dacă intenția lui era de a sta degeaba. În drum spre casă, am hotărât să îmi spun nemulțumirea. Țin minte că eram nervoasă pe el și am țipat "De ce ești atât de rău cu mine?"

foto interior si prima pagina: Elzbieta Sekowska, Shutterstock

Citește și:

S-a oprit, s-a aplecat pentru a mă privi în ochi, mi-a zâmbit și mi-a spus: "Te iubesc, micuțo!".

Când nu i-am răspuns, el m-a întrebat: "Ai văzut cât de fericiți erau toți copiii de acolo? Le-ai văzut zâmbetul? Ai putut simți fericirea din inimile lor?"

După o clipă de tăcere, am continuat: "Nu îmi pasă! Vreau doar să merg la pescuit ca toți ceilalți copii!"

Tatăl meu a respirat adânc și a continuat să meargă.

Ne-am întors la pescuit de zeci de ori în zilele de duminică în timpul copilăriei mele. Și de fiecare dată vedeam zeci de fete și băieți care săreau, râdeau și sărbătoreau în timp ce scoteau peștii din apă. Eu stăteam acolo, la marginea lacului, și îi priveam. Și tatăl meu nu îmi explică de ce. Dar nici nu mai aveam nevoie de explicații pentru a înțelege. Câțiva ani mai târziu, am înțeles că acele dimineți petrecute pe malul acelui lac a fost locul unde am învățat să iubesc.

Citește și:

Despre dragostea si fericirea pe care nu le băgăm în seamă

De multe ori trecem pe lângă oameni în grabă, fără să fim atenți la ei și fără să ne gândim cum este ziua lor. De multe ori judecam oamenii care nu se mișca în ritmul nostru.

Problema este că rareori ne oprim. Să ascultăm. Să privim. Să iubim. Să oferim o mână de ajutor.

Pentru că uităm că fiecare om care trece pe lângă noi are o poveste de viață la fel de captivantă, complicată ca a noastră. Toată lumea a trecut prin ceva care i-a schimbat, care i-a forțat să lupte, să se adapteze și să se dezvolte. Zâmbetele au fost câștigate. Toată lumea pe care o întâlnim a luptat din greu și continuă să lupte într-un fel sau altul.

Fericirea care este ocazional expusă în jurul nostru este cu adevărat o experiență minunată, pe care mai mulți ar trebui să o admirăm. Când avem timp ar trebui să facem acest lucru - să mărturisim cu adevărat și să ascultăm în loc să ocolim sau să judecăm prea repede. Putem învăța atât de multe... despre noi înșine, despre alți oameni și despre dragoste.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
2 August 2018
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.