De ce faptul ca judeci oamenii nu are nicio legatura cu ei... ci cu tine

"Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să îi iubeşti." - spunea Maica Tereza.

Este usor sa judeci. Este mai greu de inteles. Intelegerea necesita compasiune, rabdare si dorinta de a crede ca inimile bune fac uneori alegeri gresite. Prin judecare, ne separam. Prin intelegere, crestem.

Mai jos va las cu o poveste gasita pe retelele de socializare - aceasta este scrisa de o femeie psiholog:

"De ce nu spune ceva?

Stateam la masa cu partenerul meu si cativa prieteni. Toata lumea vorbea cu exceptia partenerului meu. El statea acolo linistit si toata situatia ma facea sa ma simt tare ciudat.

De ce era atat de tacut? Ne intalneam de peste 6 ani si in mod normal, cand eram doar noi doi, el era foarte vorbaret, purtam discutii frumoasa, isi mentinea parerile si nu se temea sa vorbeasca despre ce simte. Insa acum, la o cina cu prietenii, era o umba a sinelui sau normal.

Sincera sa fiu, ma simteam cam jenata. Ma tot gandeam ce cred prietenii mei. Oare si ei il judecau in liniste? Credeau ca este plictisitor si neinteresant?

Pe drumul catre casa eram deja iritata si nervoasa. Ati avut vreodata acel sentiment cand tot ce iti doresti este sa fii complet sincer cu cineva? Sa explici ce a facut gresit si sa ii spui cum ar trebui sa se comporte pe viitor? Simteam nevoia sa ii tin o lectie: "Este nepoliticos sa nu interactionezi la adunarile sociale. Este ciudat. Ce este gresit la tine? Care e problema ta?"

Nu i-am spus aceste lucruri. In schimb, am analizat situatia timp de cateva zile in tacere. Incet, incet, am inceput sa intorc degetul de la el catre mine. Poate ca nu era vorba despre el... poate ca era vina mea. Atunci am inteles: nu el era cel care avea probleme... ci eu!

Mi-am dat seama ca am fost crescuta intr-un anumit fel, am deprins anumite valori si "adevaruri" despre relatii si interactiuni sociale. Acesta este modul corect de a te comporta: participi activ la conversatii - orice altceva este considerat nepoliticos. Pui intrebari oamenilor si iti spui povestile. In caz contrar, oamenii vor crede ca nu esti interesata de ei, ca te plictisesc. Asta am invatat crescand.

Cum partenerul meu nu actiona in conformitate cu ce am invatat eu, am inceput sa il judec. In loc sa ma intreb de ce se comporta asa, i-am pus etichete. Cand ne-am intors acasa, in mintea mea il aveam etichetat ca fiind nepoliticos, plictisitor, plin de sine.

Acum, opt ani mai tarziu, stiu ca sotul meu a tacut in timpul cinei pentru ca are nevoie de mai mult timp cu oamenii noi inainte de a se simti pe deplin confortabil de a discuta deschis cu ei. Nu a facut-o pentru ca era nepoliticos - dimpotriva, stiu ca ii pasa profund de mine si de prietenii mei, insa o arata intr-un mod diferit.

Cand am inteles acest lucru, am stiut ca faptul ca l-am judecat nu are de-a face cu el... ci cu mine. Totul era despre mine. Judecandu-mi partenerul mi-am dat seama ca ma judec pe mine.

Aceasta perspectiva mi-a adus compasiune si mai multa apropiere in relatia noastra. De asemenea, am invatat sa nu mai judec atat de usor si sa invat ca fiecare om este diferit."

foto main luboffke, Shutterstock

---