Unele suflete se intersectează pentru a se recunoaște, nu pentru a merge împreună până la capăt.
Există iubiri care par scrise în stele, și totuși rămân netrăite. Iubiri care ard tăcut, în colțuri de suflet, ani la rând. Iubiri care nu se uită, nu se înlocuiesc, nu se sting. Ele nu mor, dar nici nu înfloresc. Pentru că, uneori, oricât de adâncă ar fi legătura dintre două suflete, destinul alege altceva. Și nu e o pedeapsă. E o lecție.
Când inima ta iubește prea mult, dar primește prea puțin... e timpul să alegi altceva
În astrologie, în viață, în karmă – există momente în care întâlnim acea persoană care ne trezește ceva ce nimeni altcineva nu a reușit. E ca un cutremur în inimă. Dar uneori acel om vine doar ca să aprindă o lumină, nu ca să rămână. Unele suflete se intersectează pentru a se recunoaște, nu pentru a merge împreună până la capăt.
Sufletele care se iubesc, dar nu se aleg
Poate că l-ai întâlnit când nu erai pregătită. Sau poate că nu era el pregătit. Poate că într-o altă viață v-ați iubit până la capăt, iar acum doar vă căutați reflexul în ochii celuilalt. Dar de data aceasta, contextul e diferit. Lecția este alta. Și oricât de mult doare, trebuie să înțelegi că iubirea adevărată nu este întotdeauna cea care se consumă fizic. Uneori este doar ecoul a ceea ce a fost.
Nu ești slabă pentru că ai simțit. Ești vie. Nu ești nebună pentru că n-ai uitat. Ești umană. Iar dacă inima ta tresare la gândul lui, nu înseamnă că trebuie să te întorci. Doar să recunoști: ai trăit o iubire profundă, chiar dacă doar în interiorul tău.
Ce ne învață Universul când ne rupe de cineva pe care îl iubim?
Ne învață să ne iubim mai mult pe noi. Ne obligă să ne uităm în oglindă și să vedem ce am dăruit, ce am pierdut, ce ne-a lipsit. Ne învață că nu putem forța conexiunile și că uneori, sufletul pereche nu este un partener de viață, ci un mesager.
Durerea e reală. Absența lui se simte fizic. Și totuși, după ce trecem prin foc, renaștem. Mai limpezi. Mai înțelepte. Mai conștiente de cine suntem. Pentru că despărțirile karmice nu sunt finaluri, ci treziri.
Cum recunoști o iubire karmică?
Te lovește ca un fulger. Nu ai nevoie de timp, de explicații, de dovezi. Simți. În sânge. În piept. În piele. Îți recunoști dorul dinainte să-l înțelegi. Dar apoi, totul se complică. Sincronizările devin ciudate. Distanțele cresc. Vine o despărțire inexplicabilă, bruscă, dureroasă. Nu știi de ce. Doar că trebuie.
Iubirile karmice sunt intense, dar instabile. Ele vin ca să vindece ceva profund în tine. Ca să te învețe să alegi altfel. Să te alegi pe tine.
Ce faci când nu poți renunța?
Îți dai voie să simți totul. Până la capăt. Nu fugi de durere. Nu o acoperi cu altcineva. Nu minți că ai uitat. Recunoaște cât de tare ai iubit și cât de tare ai pierdut. Apoi, scrie-i o scrisoare și nu o trimite.
Arde-o. Las-o în bătaia vântului. Spune-i, în gând, că-l ierți. Și pe el, și pe tine. Apoi ridică-te. Viața nu se oprește acolo unde un suflet nu a putut rămâne.
Ritual de închidere a unei iubiri netrăite
Într-o seară de lună în creștere, aprinde o lumânare albă și așază-te în liniște. Ține în mână un obiect care te face să te simți în siguranță – un cristal, o bijuterie, o fotografie. Închide ochii și imaginează-ți sufletul lui. Spune-i, cu blândețe: „Îți mulțumesc că ai trecut prin viața mea. Îți dau drumul. Mă aleg pe mine.”
Apoi vizualizează cum se rupe firul energetic dintre voi, dar în liniște, cu pace. Nu cu ură. Nu cu vină. Ci cu iubire. Așa închizi un cerc karmic.
Poate într-o altă viață...
Dacă sufletele voastre sunt cu adevărat legate, se vor regăsi din nou. Într-o altă existență. Sub alt nume. În alt trup. Poate acolo, timpul nu va fi împotrivă. Poate acolo, nu va fi nevoie să vă învățați prin durere.
Dar până atunci, ești aici. În această viață. Și meriți să fii iubită complet, nu în amintire.
foto main pixabay