Rugăciunea pe care o spui când nu mai știi în ce să crezi

Există momente în care tăcerea devine apăsătoare, nu mai auzim nimic dinspre noi și nici dinspre Cer. Ne rugăm, dar simțim că vorbele se pierd, că nu mai ajung nicăieri. Ne simțim părăsite, suspendate între lumi, între ceea ce am fost și ceea ce nu mai știm dacă vom deveni. Credințele care ne-au ținut în picioare ani de zile se destramă, ca niște haine prea strâmte. Și în locul lor… rămâne o goliciune greu de dus. Asta e clipa în care nu mai știm în ce să credem, dar avem nevoie disperată să credem în ceva.

Nu toți cei pe care îi iubim ne sunt meniți, dar toți vin cu un scop

Adevărul e că astfel de momente nu sunt rupturi, ci uși. Nu ești pierdută, ci în pragul unei versiuni noi de tine. E normal să nu mai crezi în ce ți-a folosit până acum – pentru că nu mai ești aceeași. Spiritualitatea nu înseamnă certitudine continuă, ci curajul de a merge mai departe și când nu simți nimic. Uneori, să nu mai crezi e primul pas spre o credință mai profundă, mai reală, mai a ta. Și exact atunci ai nevoie de o rugăciune... altfel.

Știai că atunci când îți vine să plângi din senin e semn că ai început o vindecare karmică?

Când nu mai știi în ce să crezi, rostește așa:

„Doamne, nu știu ce simt. Nu știu ce cred. Nu știu cine sunt acum. Dar vin spre Tine, chiar și așa: frântă, confuză, goală. Nu-ți cer să îmi răspunzi, doar să mă ții de mână până îmi aud din nou sufletul. Ajută-mă să mă regăsesc în liniște, nu în explicații.”

Aceasta e rugăciunea pe care o spui atunci când te-ai săturat de toate celelalte. Nu are ritm, nu are formă fixă, nu se spune cu voce tare dacă nu simți. Se spune cu ochii închiși, în întuneric, când nu mai ai în cine să te sprijini decât în ceva invizibil. Este o rugăciune a sufletului în cădere, nu a minții care cere răspunsuri. Este chemarea sinceră a unei femei care nu mai știe, dar încă vrea să creadă.

Nu ai nevoie de o credință perfectă. Ai nevoie de una vie.

E ușor să credem în lumină când totul merge bine. E ușor să spunem „am încredere” când viața curge lin, când inima e întreagă. Dar adevărata credință se naște în momentele când ești pe fundul prăpastiei și nu mai vezi ieșirea. Acolo se naște o credință vie, nu teoretică – o relație directă cu Dumnezeu, cu Sursa, cu ceea ce numești tu sacru. Nu ai nevoie să înțelegi tot. Ai nevoie doar să vrei să mergi mai departe.

Rugăciunea nu e despre cuvintele perfecte. E despre starea cu care te așezi în tăcere și spui: „Sunt aici, nu mai știu nimic, dar sunt aici.” Acolo începe miracolul. Nu în certitudini, ci în vulnerabilitate. Nu în promisiuni, ci în tăcere. Acolo, în neștiință, se întoarce lumina.

Dacă nu mai crezi în nimic, crede în ceea ce ai devenit până azi

Poate nu mai crezi în ce-ai fost învățată. Poate nu mai rezonezi cu acele mantre care altădată te linișteau. E firesc. Evoluția spirituală nu înseamnă o singură credință care rămâne la fel toată viața. Înseamnă să te reinventezi, să-ți schimbi dialogul cu Divinul, să accepți că uneori nu ai răspunsuri. Și să îți dai voie să fii un suflet în proces.

Ai trecut prin atâtea. Ai plâns, ai crescut, ai pierdut, ai învățat. Poate că nu mai crezi în ce era, dar te poți încrede în ceea ce ai devenit. Uneori, cel mai profund act de credință este să nu fugi din proces. Ci să rămâi în mijlocul lui, chiar și fără hartă, și să spui: „Sunt aici.”

Inima ta știe. Mereu a știut.

Adevărata credință nu se găsește în dogme, în reguli sau în frică. Se găsește în acea parte tăcută din tine care nu a renunțat niciodată, chiar și când ai spus că ai renunțat. Ea a rămas acolo. A tăcut, dar a fost. A suferit, dar a iubit. E partea care îți va aduce înapoi lumina – nu cu forță, ci cu blândețe.

Când nu mai știi în ce să crezi, întoarce-te în interior. Nu ca să cauți o explicație, ci ca să te asculți. Pune mâna pe inimă și respiră. Acolo e Divinul. Acolo e credința. Acolo, în tăcerea ta sinceră, se naște din nou lumina care n-a murit niciodată.

foto main Canva.com

Alma
6 August 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...