Cum să vorbești cu partenerul despre infertilitate fără să vă îndepărtați

Infertilitatea nu afectează doar corpul. Poate schimba felul în care partenerii comunică, felul în care se privesc, viața intimă și chiar modul în care își imaginează viitorul. Unul poate simți nevoia să vorbească permanent despre ceea ce se întâmplă, în timp ce celălalt preferă să se retragă. Unul caută informații și soluții, celălalt are nevoie de timp pentru a înțelege și accepta situația.

Niciuna dintre aceste reacții nu este, în sine, greșită. Problemele apar atunci când diferențele dintre cei doi încep să fie interpretate drept lipsă de implicare, dezinteres sau chiar lipsă de iubire.

Infertilitatea este o problemă medicală, dar drumul prin infertilitate este parcurs în doi. Iar felul în care un cuplu reușește să vorbească despre această experiență poate face o diferență importantă.

Diagnosticul poate fi al unuia dintre parteneri, dar infertilitatea aparține cuplului

Una dintre cele mai dificile situații apare atunci când investigațiile identifică o cauză clară a infertilității la unul dintre parteneri. În acel moment poate apărea sentimentul de vinovăție. Persoana la care a fost identificată problema medicală poate simți că îl dezamăgește pe celălalt sau că din cauza sa nu poate avea copilul pe care și-l dorește.

Însă o rezervă ovariană scăzută, endometrioza, trompele uterine afectate, problemele de ovulație, modificările spermogramei sau alte cauze ale infertilității nu reprezintă alegeri personale și nu sunt greșeli pentru care cineva trebuie să își ceară iertare.

În plus, infertilitatea poate avea cauze feminine, masculine, mixte sau poate rămâne uneori fără o explicație precisă chiar și după investigații.

De aceea, una dintre cele mai sănătoase schimbări pe care le poate face un cuplu este trecerea de la problema mea sau problema ta la problema prin care trecem împreună. Pare o diferență mică de formulare, dar emoțional, poate fi una enormă.

Nu trebuie să suferiți în același fel ca să vă iubiți la fel de mult

În fața infertilității, doi oameni care se iubesc pot reacționa complet diferit. Unul poate plânge, poate avea nevoie să vorbească despre fiecare rezultat și să caute permanent informații. Celălalt poate deveni mai tăcut, se poate concentra pe lucruri practice sau poate încerca să continue viața obișnuită. De aici apar foarte ușor interpretările.

„Dacă eu sufăr și tu nu vorbești despre asta, înseamnă că pentru tine nu este atât de important.”

„Dacă eu încerc să rămân optimist și tu aduci permanent în discuție tratamentul, înseamnă că nu mai putem vorbi despre nimic altceva.”

Realitatea este că oamenii gestionează stresul diferit. Tăcerea nu înseamnă întotdeauna indiferență, așa cum nevoia de a vorbi mult despre infertilitate nu înseamnă dramatizare. Uneori sunt pur și simplu două mecanisme diferite prin care fiecare încearcă să facă față aceleiași dureri.

În loc să presupunem ce simte celălalt, este mult mai sănătos să întrebăm.

Cum este pentru tine perioada aceasta?

Ce te sperie cel mai mult?

Ai nevoie să vorbim sau ai nevoie de liniște?

Cu ce te pot ajuta acum?

Uneori, cele mai simple întrebări deschid cele mai importante conversații.

Alegeți momentul în care vorbiți, nu lăsați infertilitatea să aleagă pentru voi

Discuțiile despre infertilitate ajung foarte ușor să apară peste tot: dimineața înainte de serviciu, seara în pat, în mașină, la restaurant sau chiar imediat după un contact sexual. În timp, cuplul poate avea senzația că nu mai există niciun spațiu în care infertilitatea să nu fie prezentă. De aceea, poate fi util să existe momente în care cei doi decid conștient să vorbească despre investigații, tratament, costuri sau următoarele etape și alte momente în care își dau voie să fie, pur și simplu, un cuplu.

Asta nu înseamnă evitarea problemei, ci înseamnă protejarea relației.

Puteți stabili, de exemplu, o seară în care discutați despre programări și deciziile medicale. În restul timpului, dacă nu există o urgență, încercați să păstrați loc și pentru lucrurile care făceau parte din viața voastră înainte ca infertilitatea să devină atât de prezentă. Pentru că relația voastră are nevoie să continue să existe și în afara cabinetului medical.

Când fiecare conversație devine o căutare de soluții

Există momente în care partenerul nu are nevoie de un răspuns, ci pur și simplu are nevoie să fie ascultat – este o diferență foarte importantă.

În fața unui om pe care îl iubim și care suferă, primul impuls este adesea să reparăm situația, . să oferim argumente, soluții, statistici, alternative. Dar dacă partenera spune că îi este teamă că tratamentul nu va funcționa, răspunsul nu trebuie să fie neapărat o demonstrație că totul va fi bine. Uneori este suficient să îi arăți că ai înțeles că îi este frică.

La fel, dacă partenerul spune că investigațiile sau un rezultat al spermogramei îl fac să se simtă vulnerabil, minimizarea situației nu îl va ajuta să se simtă mai bine.

Nu fiecare emoție trebuie corectată. Unele trebuie doar ascultate.

Infertilitatea poate transforma intimitatea într-o obligație

Una dintre schimbările despre care cuplurile vorbesc mai greu este cea legată de viața sexuală.

Atunci când apar calculele privind ovulația, zilele fertile, recomandările medicale, investigațiile și procedurile, sexualitatea își poate pierde din spontaneitate. Contactul intim poate începe să fie perceput mai degrabă ca o etapă dintr-un plan decât ca o formă de apropiere. Pentru unele cupluri, aceasta devine o sursă suplimentară de tensiune.

Este important ca partenerii să își păstreze forme de intimitate care nu au legătură cu obținerea unei sarcini, cum ar fi afecțiunea, gesturile mici, timpul petrecut împreună,.

Cuplul nu trebuie să devină o echipă care execută perfect un protocol. Înainte de toate, sunt doi oameni care au ales să fie împreună pentru că se iubesc.

Nu transformați fiecare decizie într-un test al iubirii

Continuăm tratamentul? Mai facem o procedură? Cerem o a doua opinie? Cât timp mai încercăm? Suntem pregătiți pentru fertilizare in vitro? Ce facem dacă următoarea procedură nu reușește?

Infertilitatea vine la pachet cu multe decizii dificile și nu este obligatoriu ca ambii parteneri să ajungă la aceeași concluzie, în exact același moment.

Unul poate fi pregătit pentru următoarea etapă medicală, iar celălalt poate avea nevoie de câteva săptămâni pentru a procesa lucrurile. Această diferență de ritm nu trebuie interpretată imediat ca lipsă de dorință de a deveni părinte.

Deciziile importante trebuie luate după ce ambii parteneri au primit informațiile medicale necesare și au avut timp să își exprime temerile, limitele și așteptările.

De aceea încurajez participarea ambilor parteneri ori de câte ori este posibil. Infertilitatea privește cuplul, iar informația medicală auzită împreună poate evita multe neînțelegeri.

Uneori, cel mai greu lucru de spus este că ți-e frică

În spatele multor conflicte se află, de fapt, teama.

Teama că tratamentul nu va funcționa, că timpul trece, că resursele financiare nu vor fi suficiente, că partenerul va suferi prea mult, că relația se va schimba sau că dorința de a avea un copil va ajunge să ocupe tot spațiul dintre cei doi.

Când aceste temeri nu sunt exprimate, ele pot ieși la suprafață sub forma iritării, reproșurilor sau retragerii. A vorbi despre vulnerabilitate nu este întotdeauna ușor, dar poate împiedica apariția distanței dintre parteneri.

Este mult mai ușor să te apropii de un om care îți spune că îi este frică decât de unul despre care crezi că este pur și simplu nervos, rece sau dezinteresat.

Aveți voie să puneți limite familiei și prietenilor

Uneori presiunea nu vine din interiorul cuplului, ci din exterior. Întrebările despre copii, recomandările nesolicitate, poveștile despre alte cupluri care au reușit sau sfaturile bine intenționate pot deveni greu de suportat.

Este util ca partenerii să stabilească împreună cât doresc să spună celor din jur și cine va comunica aceste lucruri.

Nu este necesar ca rudele, prietenii sau colegii să cunoască rezultatele analizelor, etapele tratamentului sau data unei proceduri dacă voi nu vă simțiți confortabil cu acest lucru.

Intimitatea medicală și emoțională a cuplului trebuie protejată. La fel de important este ca unul dintre parteneri să nu ofere celorlalți informații pe care celălalt ar prefera să le păstreze private.

Infertilitatea nu trebuie să devină singurul lucru care vă definește

Când lunile și tratamentele se adună, viața poate începe să fie măsurată în cicluri menstruale, ovulații, analize, ecografii, proceduri și rezultate.

Dar oamenii din acel cuplu continuă să aibă nevoie de prieteni, vacanțe, filme, ieșiri, sport, planuri și zile în care să râdă fără să se simtă vinovați că pentru câteva ore nu s-au gândit la infertilitate. A continua să trăiești nu înseamnă că îți dorești mai puțin un copil.

Din contră, aceste pauze emoționale pot ajuta cuplul să parcurgă mai ușor un drum care poate fi lung și solicitant.

Uneori recomand pacienților mei un exercițiu foarte simplu: să își amintească ce făceau împreună înainte ca dorința de a avea un copil să se transforme într-o problemă medicală.

Nu trebuie să așteptați finalul tratamentului pentru a vă regăsi.

Când este momentul să cereți ajutor

Există momente în care iubirea și buna intenție nu mai sunt suficiente pentru ca doi oameni să gestioneze singuri presiunea emoțională.

Dacă discuțiile despre infertilitate se termină aproape de fiecare dată în ceartă, dacă unul dintre parteneri se izolează, dacă apar anxietate persistentă, tulburări de somn, tristețe intensă, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite sau dacă viața intimă și relația sunt profund afectate, sprijinul unui psiholog poate fi foarte util.

Nu este nevoie ca relația să ajungă într-un punct critic pentru a cere ajutor. Consilierea psihologică individuală sau de cuplu poate oferi un spațiu în care emoțiile să fie exprimate mai ușor și în care cei doi să învețe să gestioneze diferit această perioadă.

Ajutorul psihologic nu tratează cauza medicală a infertilității și nu trebuie privit ca o alternativă la tratamentul recomandat de medic. Rolul lui este altul – să îi ajute pe cei doi oameni care trec prin această experiență să nu se piardă unul de celălalt pe parcurs.

---