Era o vreme cand femeia statea la coada cratitei. Da, da, acolo te trimit! Deci daca esti pudica, te rog sa citesti articolul despre smacuri si tzoale pe care il gasesti mai sus fiindca urmatoarele randuri te vor scoate din pepeni.
Asadar, era o vreme buna. Era misto: femeia iti gatea, iti calca, iti facea copii. Cam atat. Cosea. Inainte de asta torcea, dar apoi a inceput sa cumpere ata de la supermarket. Seara, cand ajungeai rupt de la munca, o gaseai zambitoare si calda. Femeia era zambitoare, masa era calda. Pe femeie o incalzeai mai tarziu.
Erau vremuri bune, va spuneam. Pentru ca faceam fiecare ceea ce eram proiectati sa facem: voi copii, noi... noi ce mai ramanea - mai un copac de taiat, mai un urs de doborat cu bratele goale.
Apoi, s-a stricat aranjamentul. Suspectez ca totul a inceput cand femeia a pus mana pe sapa. Ca sa-i arate barbatului cum se face. Ce-i drept, ati sapat mai bine. Asa ca v-am lasat pe voi. Noi ne-am dus la birt. Voua vi s-a facut frig, ati taiat lemne. A fost placut sa gasim munca gata facuta cand ne-am intors pe treispe carari acasa. Am ca am repetat figura.
Undeva, printre betii, am inceput sa dezvoltam tot soiul de idei crete si-am inventat, vorba cantecului, roata si becul si televizorul si geaca de piele cu tinte. Le-ai luat pe toate si le-ai facut mai bune. V-am lasat, ne-am intors la birt.