Un portofel pierdut

Am ajuns la birou catranita si saraca lipita pamantului. Stiam ca trebuia sa predau textele in acea zi, fie si cu pretul vietii, dar ideile pur si simplu nu mi se legau. Imi venea sa inventez o boala inchipuita si sa imi iau talpasita, am facut ceva research pe modalitati de oprire a timpului in loc si in final mi-a venit ideea salvatoare: fac un articol de shopping pe lucrusoare ieftine. M-am imbarbatat uitandu-ma la poze si preturi, alegand si asortand, facand un fel de tur virtual intr-un mall cu discounturi. Asta mi-e soarta: ar trebuie sa scrie ‘reducere’ pe fruntea mea.

Am ajuns acasa franta de oboseala. Nu voiam decat sa aterizez in pat, asa imbracata si incaltata si sa dorm vreo cateva zile in sir. Sa ma trezesc vineri, zi guvernata de luna, zi plina de iubire si miros de weekend si zi de dupa ziua de salariu cand imi va fi realimentat cardul pe care nu il am.

Iata-ma asadar, plonjand in motul patului. Raman asa, nemiscata, pret de cateva clipe, privind in gol. Mai apoi, golul incepe sa se contureze si realizez ca in ultimele minute m-am uitat, fara sa vad, la portofelul meu pseudo-furat. Plin cu acte si carduri anulate cu greu pe tot parcursul zilei.

---