Jurnalul meu: Cum a fost la intalnire cu Alex

Imi venea sa intru in pamant. M-am urcat in masina cu viteza pe care numai disperarea de a-ti ascunde fundul voluminos ti-o poate da. Alex a intors cu frana de mana si a condus ca un nebun.

“Unde mergem?”, l-am intrebat ghemuita in scaunul din dreapta (cunoscut si sub numele de “locul mortului” daca tot veni vorba).

“Secret”, mi-a raspuns iar eu m-am topit. Gata! Eram indragostita. Nu mai aveam scapare. Orice sentiment ingenuu pe care il nutrisem pentru el in liceu era acum ridicat la puterea a zecea si combinat cu o dorinta sexuala nestapanita (treaba care iesea din discutie in liceu pentru ca pe atunci sexul se rezuma la citirea atenta si repetata a celor cateva pagini legate de acest subiect in Bravo si Liceenii).

Cateva minute mai tarziu m-am trezit pe autostrada catre mare. M-a luat cu ameteala. Iubesc marea. “Ma duci la Fetesti?”, l-am intrebat razand. N-a spus nimic. A dat muzica mai tare (foarte tare) si s-a asezat mai comod in scaun. Stiu ca nu era sanatos pentru mine, dar nu m-am putut abtine sa nu imi amintesc de momentul in care, in liceu, ma cucerise fix la fel, fara a scoate o vorba. Sigur ca, speram eu, nu mai era la fel de cretin ca in urma cu zece ani. M-am cufundat si eu la randul meu in scaun in vreme ce timpanele imi bubuiau de la toate acele si cuiele celor de la Smokie. Alex conducea relaxat desi era ceata si intuneric si pustiu. Intr-un mod complet neobisnuit pentru o fricoasa ca mine, si eu eram linistita. Poate aveam incredere in el, ceea ce ar fi fost cam stupid.

Vreo trei ore mai tarziu, dupa ce mancasem la un restaurant din Constanta, ne plimbam zgribuliti de frig pe faleza din Mamaia. Alex era, ca de obicei, extrem de tacut. Eu, ingrozita de momentele lungi de tacere, vorbeam in continuu. Despre jobul meu, despre parintii mei, despre pisica mea, despre Florentina si proaspata ei super-relatie cu Cezar.

“Imi pare rau pentru intamplarea de la majoratul Roxanei”, imi spune evitand sa mentioneze ce anume implica “intamplarea”.

“Care? “ ii zic prefacandu-ma ca evenimentul era atat de marunt incat nici nu mi-l aminteam.

“Stii tu, cand am pus pariul acela tampit. Ma rog, de fapt n-am pus niciun pariu. Asa ti-a spus una din cucuvelele de la petrecere iar eu n-am avut suficient testosteron cat sa ii explic ca e proasta”. Ma rog, Alex n-a spus “testosteron”, dar nu pot scrie aici ce a zis el. Si e adevarat, Amelia-Miss-Popularitate imi spusese de pariu “fiindca mi-e prietena”. Numai ca la acel moment am crezut-o pe cuvant fara sa ma intreb de ce imi devenise brusc Amelia prietena.

---