Ma scot din minti studiile si articole intemeiate pe premisa ca diferentele comportamentale dintre femei si barbati sunt dictate de biologie si evolutie. Cred ca acest lucru se poate aplica pana intr-un anumit punct din istoria omenirii, respectiv pana la inventarea uneltelor si dezvoltarea comunicarii articulate. De aici incolo, cred ca totul tine de context social, inclusiv de cel din pestera.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

La fel de tare ma scoate din minti expresia tabacita “in urma unui stadiu, cercetatorii englezi/americani/chinezi/…”. Nu pentru ca nu as crede in studii ci pentru ca este o unealta perversa cu care dai o doza de veridicitate stiintifica unor pareri personale. Cu toate acestea, in urma unui studiu, cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca barbatii sufera dupa despartiri pe termen lung. Deci cum ar veni, si barbatii sunt oameni.

Foto Willyam Bradberry/Shutterstock

Sa imi scuzati, va rog, mica mostra de manipulare. De fapt, cercetatorii au concluzionat ca ei sufera pe o perioda mai indelungata decat femeile. Nu am date stiintifice la indemana ca sa pot contrazice sau aproba studiul, ci doar cateva experiente personale. Motivele pentru care nu vreau sa bat foarte mult apa in piua pe acest experiment este tocmai argumentul de mai sus: spre deosebire de cei care l-au desfasurat, nu cred in diferentele dintre genuri determinate biologic, ci social.

Cercetatorii in cauza cred ca femeile au mai mult de pierdut in urma unei singure intalniri cu un ratat decat au barbatii de pierdut. Respectiv o singura greseala le poate lasa insarcinate cu barbati a caror gene nu fac parte tocmai din clasa premium. Prin urmare, noi socotim ca trebuie sa mergem mai rapid mai departe peste despartire in goana catre spermatozoidul potrivit pentru fecundare.

Nu neg faptul ca barbatii sufera o perioada mai ampla de timp dupa o despartire insa nu pun acest lucru pe seama cursei feminine catre impuiere ci pe societatea care ii forteaza de multe ori pe barbati sa isi ascunda sentimentele de acest gen. Lacrimile, durerea, tristetea, melancolia si jalea post-relatie sunt pentru femei. Tu esti barbat, ce dracu’!

Acest “tu esti barbat, ce dracu’!” pe care baietii il aud din copilarie mi se pare cea mai buna modalitate de a castra emotional viitorul barbat. Daca este invatat de mic sa isi inghita lacrimile, sa nu isi arate slabiciunile si sa rezolve orice problema cu forta si tarie, la maturitate va ajunge exact acel gen de barbat frustrat, incapabil sa isi arate sentimentele.

Permiteti-mi, va rog, detalierea unui micro-experiment personal. Din ce am observat, atunci cand una dintre noi sufera din dragoste sau din orice alta cauza emotionala, exorcizam durerea prin cuvinte. Ne strangem cu o prietena, doua, un prieten, doi si vorbim. Si vorbim. Si ne pigulim sentimentele pe toate fetele cu placerea cu care scarmi o buba. Despicam firul in patru si suferim de scenarita cronica. Mergem adanc pe firul emotiilor si in tot procesul asta, prin toata trancaneala, analizam si de multe ori gasim sursa durerii. Din momentul in care ai inteles ce si de ce te doare, e mai usor sa tratezi.

Nu am vazut niciodata un grup de barbati care sa faca lucrul asta. Sa se stranga pe langa o bere, sa isi analizeze sentimentele si sa descopere sursa suferintei. De cele mai multe ori, subiectele de acest gen sunt tratate superficial si in gluma ca doar suntem barbati, ce dracu’!

Am vazut in schimb barbati care si-au deschis inimile si au pornit genul asta de analize in prezenta femeilor, in preajma unei prietene. In genul asta de context, dispar teama de ridicol si rivalitatea din partea celorlalti posesori de oute.

Sa nu-mi sariti in cap si sa nu va aud ca incerc sa transform barbatii in muieri! Am o problema si cu asta. Ce vrea autorul sa spuna aici? Ca e naspa rau sa fii femeie? Ce e cel mai rau lucru care ti se poate intampla de la sculament incoace? Ca pe scara de la 0 emotional la plans e mai bine sa fii o nulitate?

Nu-mi doresc nimic altceva de la ei si de la noi toti decat sa invatam ca emotiile sunt firesti. Gestionarea corecta a acestora si exprimarea lor sunt la fel de firesti. Fie ca iti vine sa razi in hohote, fie ca te loveste plansul cu muci si sughituri.

Daca ma uit bine la catastif, cei mai multi dintre cei care au trecut prin viata mea au fost victimele lui “fii barbat, ce dracu!” Atat de barbati ce erau incat se purtau ca masinariile. Eat, sleep, sex, repeat. Nu doar cu mine. Cu toate femeile care au trecut prin viata lor pre si post-Noemi. Eu am trecut usor peste fiecare dintre ei. Prietenele mele, alea aproape doua care inca ma mai suporta au depasit mai bine despartirile decat aproape cei doi prieteni care ma suporta.

Nu cred ca lucrul asta se intampla pentru ca suntem programate genetic sa ne impuiem ci pentru ca dresam barbatii cu ziarul peste bot la cel mai mic licar de lacrima din ochi.

Foto prima pagina Ociaocia/ Shutterstock

6 reguli de baza intr-o relatie noua
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: