Nimic nu se compara cu invarteala unui barbat intr-un magazin de femei. Are ceva din miscarea de rotatie a soarelui in jurul Pamantului.
Foto: bbernard, Shutterstock
Nu stiu cum pare din afara, dar luna decembrie nu e deloc luna barbatilor. Adica am avut si luni mai bune. Am asa, uneori senzatia ca tot ce ni se intampla in saptamanile astea, e felul lor de a ne spune ce trebuie luat de Craciun. Parca dintr-o data toate sunt mesaje subtile.
Senzatia aceea cand esti tu si mallul fata in fata. Atmosfera e de confruntare. Nimic nu se compara cu invarteala unui barbat intr-un magazin de femei. Are ceva din miscarea de rotatie a soarelui in jurul Pamantului. Si apoi din cea a Pamantului in jurul axei sale. Abilitatea barbatului de a pasi in universul nedescoperit al dorintelor femeii e ceea ce face ca lumea sa se opreasca un pic. Doar lumea, nu si timpul. Unul dintre obiceiurile traditionale de Craciun e sa tot amani cumparatul cadoului pentru ea. Traficul acela isteric de inainte de Craciun de noi este facut. Barbati fugind in stare de panica incercand sa identifice o solutie. Ce ar face ca ea sa treaca zambind prin desfacutul acesta al cadoului?
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Radu Vâlcan, ținta criticilor din online, din cauza hainelor pe care le poartă: Adela te găsește foarte atractiv, maimuțărit așa
- Ilinca Vandici a reușit să îl ierte pe fostul soț, după divorț, de dragul fiului ei. Ce relație are acum cu Andrei Neacșu?
- Cea mai frumoasă ținută de la Premiile Oscar, după părerea Danei Budeanu: Singura rochie frumoasă...
E momentul de mare investigatie masculina. Stai si incerci s-o intelegi, in felul ei de a fi. Ce-i lipseste? Ce-i trebuie? Cum e ea? Cum nu e? Ce poarta? Ce vrea? Incotro se intreapta? Sunt intrebari pe care ni le punem rar. Barbatii nu functioneaza cu intrebari. Noi nu complicam. Incercam doar sa lasam o impresie buna in momentele importante.
Stiti deznadejdea aceea masculina, cand suntem intrebati pe buna dreptate, de catre o doamna vanzatoare: “cat poarta?”. Momentul acela in care ii e sunata prietena, “zi-mi si mie te rog, sotia mea cat poarta” e spiritul Craciunului. E felul lui de a fi mai bun. In tot acest timp, sotia ta e pe telefon cu sotul prietenei ei, dand indicii temeinice despre acesta. Despre cine este ea, ce-si doreste, cat poarta si ce-i place.
Si toata aceasta asamblare de momente sfarseste intr-o sufragerie, unde sunt desfacute cadourile. El priveste calm, intr-un colt. Ea desface cadoul cu o minutiozitate agitata. Senzatia e de bomba dezamorsata. El stie ca a facut ce trebuie. Ea stie ca el e ce trebuie. Si momentul acela emotionant, cand ea arunca o privire brusca, dezamagita. Spera altceva. Avea nevoie de altceva. Trebuia altceva. Dupa care isi remonteaza starea, totusi sarbatorile sunt mai mult decat ce a primit. Si totusi, asta nu e o scuza.