cuplu

E foarte usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care nu au probleme, care sunt amuzanti, plini de viata si de perspective, dar nu ne pasa de cei care au probleme de orice natura sau mai ales de cei care ne pot incurca planurile.

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

In opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, oamenii au tendinta naturala de a-i evita pe cei care nu sunt „perfecti”, indiferent daca aceasta „perfectiune” se refera la planul fizic, material sau social.

“De multe ori afirmam ca iubim, dar ce iubim cu adevarat? Persoana respectiva sau imaginea noastra despre cum ar trebui sa fie acea persoana ca sa merite iubirea noastra? Ce anume din noi ne face sa hotaram daca o persoana merita sau nu sa fie iubita de noi? Ce ne determina sa facem asta? Ipocrizia sau frica? Frica de a nu ne molipsi cumva de suferinta celuilalt, frica de a nu trebui sa facem ceva pentru celalalt, mai ales frica de societate si de critica ei, frica de a nu fi „in randul lumii”, pentru ca asa ne-au spus parintii nostri, sa nu-i facem de ras ... frica de noi insine intr-o relatie in care ni se pare ca dam ceva din noi, pentru ca aparent e mai simplu doar sa luam, frica de a ne pierde libertatea, frica de a fi noi insine si de a ne asuma ceea ce simtim si de a fi responsabili unici pentru viata noastra? Toate acestea si probabil chiar mai mult, deoarece am invatat sa ne ascundem in spatele lui „asa trebuie/asa nu” pentru a nu fi nevoie sa ne asumam responsabilitati”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.

Frica este opusul iubirii!

In acelasi timp, specialistul este de parere ca evitarea asumarii responsabilitatii pentru ceea ce suntem, simtim si gandim, duce inevitabil la suferinta; iar acest lucru se intampla deoarece tot ceea ce daruim este exact ceea ce primim in schimb, ipocrizie, frica, evitare, judecata - lucruri care nu au cum sa ne aduca implinirea. De aceea este importanta constientizarea a ceea ce daruim pentru a primi ceea ce ne dorim.

“Frica este opusul iubirii! Noi alegem daca „iubirea” pe care o daruim este conditionata de diverse cutume sociale si educationale, noi alegem „patul lui Procust” dupa care ne construim fericirea si nu in ultimul rand, noi alegem sa fim prizonierii unei gandiri de masa sau sa fim liberi”, spune psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum se manifesta iubirea conditionata?

“Cel care iubeste conditionat este o persoana care nu se iubeste pe sine, care are stima de sine scazuta, un fel de vampir care se hraneste cu tot ce poate primi de la cei din jurul sau: beneficii morale (confort afectiv), sexuale, materiale (bani, obiecte), pozitii sociale, etc., o persoana care foloseste iubirea ca pe o arma, care de regula inoculeaza frica de a fi parasit si de a fi singur. Daca nu constientizam ca iubim conditionat, putem ramane toata viata dependenti afectiv, emotional, sexual sau/si material de orice persoana care ne poate satisface aceste nevoi”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.

Exista iubirea neconditionata?

“Iubirea neconditionata este cea mai pura forma de iubire, pentru ca transcende orice granite, nu are nevoie de aprobare sau de adoratie, daruie fara sa ceara si fara sa astepte recompense, accepta ceea ce partenerul/a alege sa faca sau sa fie. Iubirea neconditionata nu raneste, nu cauzeaza durere sau suferinta, nu minte, nu triseaza, nu comanda, nu e confuza sau manipulatoare, nu are bariere si conventii sociale sau personale, nu se teme de nici o judecata, ea pur si simplu exista. Da, iubirea neconditionata exista si in plan real, nu este doar o abstractiune, iar un prim exemplu este iubirea neconditionata a mamei pentru copilul sau. Aceasta matrice, daca este bine interiorizata inca din copilarie, poate fi transpusa oricand si in relatiile de cuplu si insuflata partenerului, care altminteri a fost educat sa iubeasca numai conditionat”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mituri despre iubire pe care sa nu le mai crezi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: