Setari Cookie-uri

Mamele din viața mea

A doua zi după ce am născut-o pe Diana, simțeam că m-a lovit trenul: nu reușeam să îmi țin capul pe umeri, darămite să-mi țin copilul în brațe. Mă simțeam cel mai denaturat om și întrebam plângând în hohote 'Mamă, unde îmi sunt superputerile?'.

Aveam în plan să dedic această postare unei singure femei pentru că, din diferite motive, așa părea cel mai natural. Atunci când s-a născut acest proiect, eram într-o dispoziție zen: Voi scrie despre bunica, am declarat în primele secunde. Doar că, nici cinci minute mai târziu, din cine știe ce motive, m-am regăsit în postura de războinică. Așa că m-am sucit: Voi scrie despre mama. Pe seară, mi-a răsărit în gând mama Ruxandrei. Și mama Roxanei. Și a Nadinei. Și astfel s-a născut pe nerăsuflate acest text.

Mama Nadinei

Partener în crimă, bârfă și palmat țigări, cu mama Nadinei puteai să te sfătuiești atunci când comiteai cea mai mare tâmpenie din Univers. Ceea ce am și făcut și îi sunt recunoscătoare până în zilele noastre pentru toate sfaturile bune pe care le-am primit și belele din care am ieșit grație învățăturilor ei.

Citește și:

Mama Ruxandrei

Mama Ruxandrei a fost inamicul public nr. 1 în facultate. Mi-o imaginam cu ochii aținiți pe ceas și făcălețul în mână. Ne știa orarul, aproape că ne învață cursurile, știa exact cât timp facem din punctul A până în punctul B. Mai pe scurt, nu era chiar miss Popularitate. Odată ce am crescut însă, am învățat să îi apreciez forța. Mama Ruxandrei are o tărie ireală. Este neclinitită în fața oricărei vijelii, știe să ia viața pas cu pas, își măsoară energia ca un strateg magistral. De la ea am învățat cum să înfrunți viața cu răbdare, persistența și elegantă.

Mama Roxanei

…cunoscută generic sub numele de “mama”. M-a vegheat toată noaptea înaintea examenului de imunologie când am făcut intoxicație cu algocalmin. Imaginea ei mi-a revenit în minte de nenumărate ori în ultimii ani când m-am simțit epuizată după vreo noapte de legănat copilul pe picioare și am crezut că nu mai rezist un minut în plus. Cumva, pentru mine, mama Roxanei a devenit simbolul lui “pot”, “trece și asta”, “va fi bine”.

Citește și:

Mama Biancai

O mâță în aparență, o leoaică în realitate, mama Biancăi mi-a arătat că poți să clipești din gene rimelate în timp ce muți munții din loc, ba chiar ar fi recomandat să ai de partea ta elementul surpriză. O feministă feminină, de la mama Biancai am învățat că poți să câștigi cursa de pe tocuri de 12.

Mama mea

A doua zi după ce am născut-o pe Diana, simțeam că m-a lovit trenul: nu reușeam să îmi țin capul pe umeri, darămite să-mi țin copilul în brațe. Mă simțeam cel mai denaturat om din lume și întrebam plângând în hohote “Mamă, unde îmi sunt superputerile?”. Am realizat abia atunci, în una din cele mai grele zile din viața mea, că am avut șansa de a crește cu sentimentul că mama poate orice iar eu mă aflu sub protecția unui om fără limite.

Citește și:

Astăzi, când sunt la rândul meu mamă, învaț să apreciez mai mult tot ce mi-a dăruit, tot ce mi-a spus și mai ales tot ce a reușit să-mi ascundă pentru a-mi face copilăria mai frumoasă. Îi sunt recunoscătoare pentru grația cu care și-a cosmetizat grijile, pentru imaginația cu care mi-a colorat copilăria și energia cu care a făcut greul să pară o joacă. Abia astăzi când mă aud vorbindu-i fetiței mele cu cuvintele mamei, realizez cată forță, ce superputeri și câtă iubire și-au făcut cuib în mama mea.

Mama mamei

Dacă mama este foc, bunica este apă, un fel de balsam peste orice, un mix de magie, răbdare și bunătate. Îi datorez bunicii imaginația mea bogată. Și dragostea pentru cărți. Și toleranța. Și spiritul justițiar. Grație ei, am crescut într-o lume fermecată în care binele învinge veșnic, în care totul, dar absolut totul este posibil. Înainte de Harry Potter și Narnia, bunica mea a deschis portaluri către lumi paralele prin toată curtea din spatele casei. Înainte ca psihologii să inventeze spații de siguranță, bunica m-a învățat drumul spre dumbrava minunată. Și astăzi, când viața se rostogolește peste mine, chit că sunt ditamai omul, mă trezesc urmând hărțile fermecate pe care le-am schițat cu mintea împreună. Visez să fiu într-o zi pentru cineva măcar o mică parte din tot ceea ce este ea pentru mine.

Citește și:

Featured foto by Ruslan Guzov

SalveazăSalvează

Vizionare placuta


Oana a fost primul redactor sef Kudika.ro, pe vremea când era singurul angajat din redacție. Este pacifistă convinsă (când totul merge conform planului) și...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.