Lecția este pentru mine, iar karma este a ta!

A fost o dată o fata care te iubea, dar nu te iubea așa cum iubești o floare, te iubea nebunește, te iubea absolut, te iubea mereu, te iubea oricum. Fata aceea te-a crezut și te-a crezut cu naivitate, te-a crezut că ești în fiecare celulă din ea, te-a crezut tot universul ei, te-a crezul perfectul suprem, ți-a crezut ochii, ca și cum ar fi fost doar pentru ea, ți-a crezut mâinile, ca și cum ai fi putut doar să o mângâi cu ele, ți-a crezut picioarele, ca și cum ar fi putut să alerge doar spre ea, ți a crezut inima...ca și cum ar fi putut să bată doar pentru ea. Visele tale au devenit visele ei, casa ta a devenit casa ei, pieptul tau a devenit liniștea ei, cuvintele tale au devenit Raiul ei. Dar, poate chiar de la început, ea s-a încăpățânat să te vadă doar așa cum te-a imaginat ...dar adevarul a fost atat de crud nu, nu puteai fi tu acela care din gura vorbele urâte îți ieșeau, nu, nu puteai fi tu acela care o făcea să se simtă atât de slabă și neputincioasă, nu, nu puteai fi tu acela care încă căutai altceva, deși ea dormea lânga tine, pe perna ta... nu, nu puteai fi tu acela care a dărâmat castelul pe care ea credea că l-ai construit pentru ea nu, nu puteai fi tu acela care nu erai de fapt...nimic pentru ea. De atunci zorii realității o lovesc brutal, iar lumina de adevăr bate în continuare atât de dureros încât abia se poate uita drept în față la ce ești și cine ești... Dar nu îți face griji, timpul va vindeca, timpul va pansa timpul va ierta... Până atunci, lecția este pentru mine, iar karma e a ta!