Scrisoare către viitorul meu iubit: Dragul meu, nu mă aștept să mă vindeci. Te rog doar să nu adâncești rana

Încă nu te-am întâlnit, dar uite ce vreau să știi atunci când ne vom găsi pe acest Pământ

Viitorul meu drag,

Stau în fața ta plină de cicatrici. Am avut grijă ca, până să te întâlnesc, să mă vindec eu singură. Mi-am făcut vivisecție pe suflet și m-am disecat în tăcere, fără anestezie. Am scos pe rând tot ce am ascuns urât. Am scos cutiile cu neîncredere, cu amărăciune, cu regret, cu durere pe care le-am analizat pe toate părțile, le-am scuturat bine de praf și le-am lăsat în urm mea.

Undeva într-un colț, ca în cutia Pandorei, stătea stingheră speranța. M-a durut să o privesc în ochi și să o scot la lumină, dar e ultimul lucru care mi-a mai rămas.

Lângă ea, am mai găsit un strop de încredere, bucuria de a împărtăși, dorința de a mă lăsa iubită și curajul de iubi din nou. Le-am lustruit bine și le-am așezat la loc de cinste, pe rafturile din față ca să le vezi bine.

Retail jobs

Mi-am îngrijit apoi rănile făcute de alții ca să nu dai tu de ele. Le-am analizat și pe astea, pe fiecare în parte și le-am oblojit cât de bine am știut ca să nu repari tu ce au spart alții. Nu sunt nouă și lucioasă ca un bănuț abia ieșit. Sunt plină de cicatrici, dârză și de neînduplecat. M-am frânt, dar nu m-am rupt.

Nu vreau să mă vindeci tu. Te rog doar să nu faci alte răni pe un suflet deja plin de cicatrici.

Nu mă iubi cu jumătate de măsură, pentru că merit o inimă întreagă.

Nu mă minți. Prefer oricând un adevăr dureros în locul unei minciuni frumos împachetate.

Dacă vrei să pleci, fă-o fără regret. Prefer absența ta completă decât prezența ta parțială.

Dacă o să simți că vrei pe altcineva, te rog, du-te acolo unde te cheamă inima sau dorința. Nu mai am vârsta, răbdarea și naivitatea necesare ca să accept să te împart.

Fii bărbat, nu copil, pentru că în mine o să găsești o femeie, nu un copil dependent de grija ta.

Vreau să îmi fii partener, nu tată.

Îți voi face loc în viața mea pentru că vreau să împart cu tine tot ce am, tot ce sunt, tot ce simt, nu pentru că am nevoie de cineva care să mă ducă în spate.

Vreau să simți că te poți sprjini pe mine.

Că brațele mele îți sunt casă și tovarăși de nădeje.

Vreau să ne transformăm împreună casa într-un refugiu plin de veselie, de culoare, de iubire, de experiențe, într-un far către care să tragem amândoi cu bucurie.

Vreau să te simți liber lângă mine.

Vreau să îmi dai în măsura în care îți dau. Nu cu porția, ci tot și deplin, cu încredere.

Dacă atunci când o să ne cunoaștem, în inima ta se va strecura vreo urmă de îndoială, vreau să faci stânga-mprejur. Nu ține locul ocupat degeaba dacă nu te simți pregătit pentru tot ce îți cer și pentru tot ce îți ofer.

Mai bine singură și vindecată, decât într-o singurătate împărțită la doi.

Foto Cristina Conti/ Shutterstock

Vizionare placuta


Kudika
7 Noiembrie 2022
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri