De ce așteptările ne fură bucuria

În ochii ei, lumea este un loc unde totul poate fi frumos, dacă doar oamenii din jur ar fi la fel de buni și empatici cum și-i imaginează ea. În fiecare dimineață se trezește cu aceleași așteptări, visând la un gest, o privire, o vorbă caldă din partea celor pe care îi iubește. Dar, odată ce realitatea lovește, visurile se prăbușesc ca un castel de nisip în fața valurilor. Ce rămâne după aceea? Un gust amar al dezamăgirii și o durere tăcută care roade încet, dar sigur, esența sufletului.

Așteptările ne prind în capcană, nu doar pentru că ele sunt prea mari, ci pentru că, în esență, ele sunt reflexia nevoii noastre de validare și iubire din exterior. Ne bazăm pe ceilalți pentru a ne împlini sufletește, uitând că fiecare ființă este la fel de imperfectă ca noi. În loc să acceptăm imperfecțiunile celorlalți, proiectăm asupra lor idealuri imposibile. În mod inevitabil, ei ne vor dezamăgi, nu pentru că nu vor să ne facă fericite, ci pentru că niciun om nu poate îndeplini perfect toate cerințele inimii altcuiva.

Ce spune psihologia despre așteptări

Studiile psihologice confirmă că așteptările nerealiste pot distruge încrederea în sine și relațiile interumane. Un studiu publicat în Journal of Experimental Social Psychology a arătat că persoanele care au așteptări foarte mari de la ceilalți tind să experimenteze un nivel mai ridicat de stres și anxietate. Cu cât îți aștepți mai mult partenerul, prietenii sau colegii să acționeze într-un anumit mod, cu atât mai mare este riscul ca aceste relații să se degradeze atunci când așteptările tale nu sunt îndeplinite.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro