De ce iubirile platonice ne fac rău

Printre numeroasele forme pe care le poate lua, iubirea platonică are o particularitate aparte. Este acea dragoste pură, dezinteresată, care nu aspiră la posesie fizică, dar care poate aduce cu sine o încărcătură emoțională de neimaginat. Iubirea platonică poate părea o binecuvântare — o legătură profundă și sinceră între două suflete — dar în realitate, pentru cei care o trăiesc intens, poate deveni o sursă de suferință tăcută și de doruri neîmplinite.

Psihologia iubirilor platonice

La prima vedere, o iubire platonică pare o relație ideală, lipsită de complicațiile fizice sau de angajamentele care adesea însoțesc relațiile romantice. Este o conexiune bazată pe respect reciproc, admirație și o apreciere profundă a celuilalt. Totuși, acest tip de iubire poate deveni problematic atunci când sentimentele unuia dintre parteneri nu sunt împărtășite în totalitate sau când acea dorință de intimitate rămâne constant nesatisfăcută.

Din punct de vedere psihologic, iubirile platonice neîmpărtășite pot fi asociate cu ceea ce psihologul Dorothy Tennov a numit „limerență” în cartea sa, „Love and Limerence: The Experience of Being in Love”. Limerența este o stare intensă de atracție romantică, caracterizată printr-o obsesie pentru obiectul dorinței și un dor constant de reciprocitate. În iubirea platonică, limerența poate duce la o suferință profundă, deoarece unul dintre parteneri simte o afecțiune intensă care nu este returnată în aceeași măsură sau formă.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Harbucks/ Shutterstock