Există atingeri care îți lasă pielea rece și priviri care îți dezbracă sufletul.
Trăim, uneori, în corpuri care se întâlnesc fără să se recunoască. Facem s*x fără intimitate și visăm la intimitate fără să știm că se poate construi și fără s*x. Adevărul e tulburător: apropierea fizică nu garantează apropierea emoțională.
Și de aici încep răni adânci, tăceri rușinoase și întrebări pe care nu le rostim nici măcar în gând.
Când s*xul nu e despre tine. Și nici despre el
E doar o scenă. Cu lumina stinsă, dar cu roluri clare.
El joacă virilitatea. Tu, disponibilitatea. Și undeva, în tot acest decor, se pierde ce ar fi trebuit să fie real: conexiunea.
Facem s*x ca să ne simțim doriți, dar ne trezim mai singuri decât înainte.
Facem s*x ca să reparăm o ceartă, dar rana se adâncește.
Facem s*x ca să nu ne părăsească. Ca să nu ne mai simțim goale. Ca să nu ne simțim uitate.
Dar nimeni nu se poate regăsi în brațele unui om care nu ne vede.
Intimitatea nu se cere. Se simte
E în modul în care te privește când te dezbraci – nu doar de haine, ci și de teamă.
E în cum îți spune „bună dimineața” după o noapte fără s*x, dar plină de sens.
E în liniștea care nu doare, pentru că e plină.
În mângâierea care nu cere nimic.
În cuvintele care nu trebuie traduse.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
foto prima pagină Eugene Partyzan/ Shutterstock