Setari Cookie-uri

Am ajuns să îmi doresc să mă înșele. Uite de ce

Poate pare absurd. O blasfemie sentimentală. Cine își dorește, lucid și voluntar, să fie înșelată? Ei bine, eu. Nu pentru că-mi place durerea. Nu pentru că sunt masochistă.

Ci pentru că, la un moment dat, în relația noastră, mi-am dat seama că doar un șoc violent l-ar fi putut trezi. Sau m-ar fi trezit pe mine.

Există un punct în relații — și e mai des întâlnit decât recunoaștem — în care dragostea nu mai e vie, dar nici moartă. E anesteziată.
Trăiești lângă un om cu care nu mai faci dragoste, dar cu care împarți o canapea. Nu mai e pasiune, dar există obișnuință. Nu mai e conectare, dar există datoria de a continua — pentru copii, pentru ipotecă, pentru imagine, pentru că „așa se face”.

Mă uitam la el și nu-l mai doream. Nici măcar nu-l mai uram. Era ceva mai rău: indiferență cordială. Mă atingea mecanic. Îmi punea mâna pe umăr, dar nu simțeam nimic. Uneori, îi prindeam privirea dusă, absentă, și în sinea mea îmi spuneam: Fă-o. Înșală-mă. Măcar să simt ceva. Măcar să se rupă odată această minciună lentă.

Citește și:

Psihologic, fantezia de a fi înșelată e un strigăt mut. E semnul că ți-ai pierdut puterea de a ieși singură. Că aștepti un eveniment major care să-ți dea „permisiunea” de a fugi. Pentru că, în loc să te pui pe primul loc, vrei o scuză. O vină externă. O trădare clară, incontestabilă, pe care să o fluturi ca pe un steag alb în fața conștiinței tale.
E varianta sofisticată a femeii care nu mai iubește, dar rămâne până când el o lovește, o umilește, o abandonează. Doar atunci se simte îndreptățită să plece.

Dar în toată această așteptare periculoasă, ne pierdem. Trupul nostru se închide. Sufletul nostru începe să creadă că așa arată dragostea pe termen lung: plată, tăcută, fără respirație adâncă.
Ajungi să preferi un cutremur, doar ca să simți că încă exiști.

Citește și:

E o formă de autosabotaj subtil. O invitație inconștientă la haos, pentru că liniștea din relație e o tăcere grea, nu o pace reală.
Ajunsesem să visez că îl prind. Să-mi imaginez conversații, lacrimi, explicații, libertatea de după. Era halucinant, dar mai viu decât realitatea noastră amorțită.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină FrameAngel/ Shutterstock


Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: