Există o tăcere pe care femeile nu o recunosc cu voce tare. Nu se aude în conversațiile cu prietenele, nici în postările cu filtre și citate motivaționale.
Se aude doar înăuntru, când nimeni nu mai cere nimic și nu mai promite nimic. O tăcere ca un scut. Ca un zid.
Nu mai vreau iubire. Vreau să nu mă mai doară.
Un gând care nu vine din răutate. Nici din cinism. Vine din epuizare.
Când inima e prea obosită să mai spere
Nu renunțăm la iubire pentru că suntem reci. Renunțăm pentru că am iubit prea mult, prea adânc, prea sincer — și de prea multe ori, am făcut-o singure. Într-un dans cu un partener absent, dar pentru care am continuat să batem din palme, sperând că va apărea.
Am confundat iubirea cu efortul unilateral. Cu aplecarea constantă. Cu compromisul de sine.
Așa ajungem, într-o zi, să nu mai vrem iubire. Să vrem doar liniște. Un somn fără gânduri. Un mesaj care să nu ne închidă stomacul. O prezență care să nu fie periculoasă.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- David Popovici: „Nu puneți presiune pe copii, lăsați-i să fie copii! Ajutați-i, iubiți-i, pentru că de iubire au nevoie”
- A câștigat Masterchef dar puțini știu adevărată ei poveste de viață! S-a vindecat de cancer și s-a căsătorit din obligație
- Vlad Musta lansează Cum să fiu – o confesiune muzicală despre o iubire de neuitat
Femeia care spune „ajunge” nu a devenit rece. A devenit lucidă.
Ajunge cu jumătățile de promisiune. Cu bărbații care iubesc doar când vor ceva. Cu relațiile care cer totul și oferă gol. Cu iubirile care trebuie salvate la fiecare pas — ca și cum femeia ar fi născută cu trusa de resuscitare emoțională în geantă.
Când o femeie spune „nu mai vreau iubire”, nu înseamnă că nu mai are nevoie de ea. Înseamnă că a înțeles că iubirea adevărată n-ar trebui să doară. Că dragostea nu înseamnă agonie, suspans, gelozie, absență, umilință.
Trauma iubirii ca luptă
Mulți dintre noi am învățat greșit iubirea. Am văzut-o ca sacrificiu. Ca agonie. Am auzit în copilărie că cine te iubește, „te ceartă”, că gelozia e o dovadă de implicare, că a ierta înseamnă a iubi necondiționat.
Și așa ajungem adulți care aleg suferința familiară în locul unei iubiri liniștite. Alegem bărbatul care ne răscolește în locul celui care ne vede. Pentru că prima senzație ne pare mai vie, mai pasională. Dar nu e pasiune. E reacție la rană.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
foto prima pagină Shutterstock AI