Adevarul despre iubire: Ce nu stie Sufletul tau

Adevarul despre iubire: Ce nu stie Sufletul tau
Kudika
3 Iulie 2015

"Fara un motiv anume, trandafirul infloreste pentru ca infloreste." - Jorge Luis Borges

Iubirea inconstienta aduce cu sine multa dezorientare si lacrimi…

Nu ne spune nimeni ca atunci cand ne indragostim, ne indragostim de fapt de sufletul unui om, iar asta pare a fi o poarta catre iubirea adevarata. Acea persoana ne atrage ca fiinta, ca prezenta, ca vibratie, ca energie, ca fiinta, respiratie, clipiri, imbratisare, sexualitate… Insa in viata reala, adesea, oamenii nu pretuiesc aceasta intalnire si distrug totul prin Egoism.

Se intampla UNEORI: Te trezesti in iubire si se petrece asta prin intermediul unei persoane. Prin sensibilitatea ce ti-o trezeste frumusetea lumii unui om, ai acces la frumusetea vietii in toata vastitatea sa si asta e indragostirea. Da. un miracol ca putem sa traim asa ceva. De aceea e frumos sa ne indragostim...

Dar nu ne spune nimeni ca atunci cand ne indragostim, ne indragostim de ceea ce este mai adevarat si mai real intr-o persoana. Doar sufletul tau stie… Apoi dupa ce magia aceasta se dispia, ajungi sa interactionezi nu cu fiinta aceea minunata cu care te-ai intalnit in suflet, ci cu egoul acelei fiinte – sau o suma de trasaturi de personalitate, traume, asteptari, judecati care provoaca multa durere… ele trezind in tine exact aceeasi parte dureroasa, egoul din tine. Intalnirea dintre sufletele care isi recunosc frumusetea, ar trebui sa fie un prilej de evolutie si incantare. Dar adesea, totul se transforma in lacrimi.

Adevarul despre iubire: Ce nu stie Sufletul tau

Foto interior si prima pagina: Shutterstock.com; ilustratie: iubire. fata, plaja, lacrimi

Si sufletul spera… uneori in van.

Ne intalnim in iubire pura si distrugem aceste legaturi de suflet interactionand prin ego – astepatri pe care le avem de la ceilalti, dorinta de a fi iubiti si apreciati, validati, prin judecati, reprosuri si amintirea vechilor dureri. Apar multe suferinte si mai ales, senzatia de dezorientare in fata unei realitati duale: Sufletul tau stie altceva decat realitatea concreta. El stie frumusetea din persoana de care te-ai indragostit si nu poate sa accepte ndereptatea unde il poarta personalitatea acelei personae.

Si sufletul spera… uneori in van. Si ne tine agatati in iluzie. Iluzia ca la un moment dat, acel cineva pe care l-am descoperit intr-un moment magic si fericit, va renaste. Sufletul inocent a stabilit deja o conexiune si o carare de energie pe care nu mai poate sa o anuleze. Pentru ca da, el stie. Cum ar putea intelege ca noi oamenii functionam pe niveluri atat de diverse si neconstientizate? Cum sa inteleaga el ca atunci cand ne indragostim suntem puri, vulnerabili si autentici, dezbracati de ego si ca atunci cand vibratia aceasta de inceput se spulbera, ne intoarcem la vechile obiceiuri de a ne rani unii pe altii?...

Si spera si uneori ne tine in loc cu anii, in captura acelui “adevar” indubitabil pe care il stie despre o persoana. Nu se inseala, dar trebuie sa inteleaga ca o persoana renunta la falsitatea personalitatii sale doar daca vrea acest lucru. Adesea, oamenii nu renunta, prefera egoismul in locul iubirii. Si trebuie sa fim foarte sinceri cu noi si sa recunoastem acest lucru. Si daca este cazul... sa ne invatam sufletul sa renunte.

Sufletul iubeste atat de pur, natural, asa cum florile cresc, asa cum noi respiram. Iubim. Egoul – mintea, durerile, traumele din noi strica apoi totul. Urmeaza sa intre in scena reprosurile, asteptarile, frica… Imaginea falsa pe care ne-am creat-o in cadrul societatii. Si nu mai stim cine suntem si speram inutil ca acea persoana despre care noi stim „adevarul” se va „schimba”. Este vorba despre o renuntare la ego si la personalitate, la traume, reprosuri, frica si remuscare… Dar acest lucru se poate intampla doar intre oameni constienti. Si de aceea, iubirea adevarata pe pamant este foarte-foarte rara.

Nu are niciun rost sa ramai acolo unde simti ca nu esti iubit

Nu are niciun rost sa ramai acolo unde simti ca nu esti iubit, respectat, mangaiat ascultand semnalele disperate ale inimii – locul unde ai stabilit acea legatura. Uneori, cea mai autentica forma de iubire pe care o poti trai este chiar sa recunosti ca acel om nu va mai reveni niciodata la forma de non-ego pe care ai cunoscut-o la inceput… Uneori, sa dai sansa sufletului tau sa iubeasca din nou, de data asta mai frumos si mai autentic, este cel mai frumos gest pe care il poti face fata de fiinta ta!

Oare daca am sti acest lucru fiecare dintre noi, oare nu am avea mai multa grija de fiintele frumoase pe care le-am intalnit in drumul nostru? Oare iubirea nu s-ar transforma in sursa de evolutie si nu durere, sentimente de disolutie, disperare si haos?... Oare n-ar fi mai usor daca am intelege sa ramanem acolo in magia primei intalniri – acolo unde eram sinceri, autentici si frumosi?

Citeste continuarea pe Garbo

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri